Manifestațiile anti-guvernamentale au izbucnit în câteva orașe din Iran, săptămâna trecută. Imaginile publicate în 28 decembrie arătau câteva sute de participanți. Ulterior, protestele s-au amplificat, iar polițiștii au răspuns cu gaze lacrimogene și tunuri de apă

Detaliile legate de amploarea, scopul și organizarea demonstrațiilor - factori esențiali pentru un protest care urmărește obiective politice - nu sunt prea multe, la această oră.

Evenimentele din Iran sunt importante, din două motive: mesajul pe care vor să-l transmită participanții și locul desfășurării protestelor în inima Iranului.

Politică și economie

Ceea ce alimentează protestele este nemulțumirea generală față de guvernul de la Teheran, în contextul unor probleme economice tot mai mari, remarcă autorii unei analize publicate de Stratfor. În înregistrările video făcute publice se aud sloganurile mulțimii, precum „Moarte lui Rouhani” și „Moarte dictatorului”, cu referire la președintele țării, Hassan Rouhani.

Oamenii se plâng de prețurile prea mari la produsele de bază și de corupția oficialilor. Protestatarii critică și administrația, prea concentrată asupra temelor externe, cum ar fi războiul din Siria, în loc să rezolve problemele interne.

Președintele iranian, Hassan Rouhani. FOTO: AGERPRES

Tensiunile din țară, cauzate de economia slabă și mita generalizată, nu sunt ceva nou în Iran. Au fost subiecte centrale și în alegerile prezidențiale din 2017.

Deși președintele Rouhani a reușit să liberalizeze exporturile iraniene și să ridice bariera investițiilor străine, prin negocierea acordului nuclear cu Occidentul, în 2015, economia iraniană încă se luptă cu o rată ridicată a șomajului (20% oficial, 40% neoficial), în special în rândul tinerilor cu vârste sub 30 de ani, care reprezintă 50% din populația țării.

Multe dintre investițiile străine, pe care Rouhani le-a promis alegătorilor săi, nu s-au materializat încă.

Decizia președintelui american, Donald Trump, de a nu recertifica acordul nuclear, în luna octombrie, și strategia lui de a contracara ambițiile iraniene în Orientul Mijlociu au speriat posibilii investitori interesați de piața din Iran.

Opoziția protestatarilor față de politica externă a guvernului arată că acțiunile Teheranului în afara țării au consecințe interne - în special când este vorba despre acordul nuclear și disputele cu cel mai mare rival al său, Arabia Saudită.

Mișcarea Verde

Politica externă agresivă și cea economică de același fel, ale fostului președinte iranian Mahmoud Ahmadinejad, împreună cu programul său nuclear, au condus la protestele cunoscute sub numele de Mișcarea Verde, din 2009, și, câțiva ani mai târziu, la instituirea unor sancțiuni economice din partea Occidentului asupra economiei iraniene.

Faptul că protestele au loc dincolo de locurile comune de desfășurare a revoltelor din această țară este important. Populații marginalizate, de pildă kurzii, în nord-vest, minoritatea ahvază în sudvest sau minoritatea baluch în sud-est, de multe ori ies în stradă. Grupările separatiste din aceste populații chiar lansează atacuri, ocazional.

Dar în 28 decembrie, protestele au fost declanșate în orașe apropiate de centrul țării, cum este Mashhad, un bastion al conservatorilor politici, unde se află moscheea imamului Ridha, unul dintre locurile sfinte ale șiițior, administrat de un cleric dur, Ebrahim Raisi. Deși mulți dintre clericii conservatori din oraș se opun politicilor președintelui Rouhani și critică economia iraniană în timpul rugăciunilor de vineri, nu se știe, încă, dacă aceștia au sprijinit sau nu protestele.

21 de persoane, dintre care 16 manifestanți, și-au pierdut viața în Iran, 450 de tineri au fost arestați, în cursul protestelor din ultima săptămână. FOTO: AGERPRES

Dușmanii Teheranului

Se poate ca demonstrațiile actuale să fie oprite de autorități, dar dacă ele se aprind mai tare sau se extind în rândul altor clase sociale, geografice sau demografice, la fel ca cele din 2009, situația merită toată atenția internațională. Autoritățile au capacitatea de a stopa protestele, dacă este necesar, dar revoltele ar putea aduce o schimbare politică.

Născută dintr-o revoluție, Republica Islamică modernă este foarte conștientă de precedentul periculos pe care trebuie acum să-l oprească.

Ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, i-a acuzat, ieri, pe „dușmanii” republicii islamice că s-au unit pentru a submina regimul de la Teheran. „ Duşmanii s-au unit, folosindu-şi mijloacele, banii, armele politice şi serviciile lor de securitate, pentru a crea probleme regimului islamic” al Iranului, a afirmat Khamenei.

Previziuni

Guvernul iranian are cea mai mare rată a execuțiilor pe cap de locuitor din lume, tratează femeile ca pe cetățeni de mâna a doua, persecută minoritățile religioase și cenzurează libertatea de expresie. Deși multă lume ar vrea ca drepturile omului să triumfe, pașnic, în Iran, acest lucru nu se va întâmpla. Aparatul regimului coercitiv de la Teheran - Gărzile Revoluționare Islamice și milițiile Basij - sunt organizate, înarmate și numeroase și au experiență în acțiuni represive, amintește publicația The Atlantic. În schimb, oponenții guvernului sunt neînarmați, fără lideri și fără un plan. Regimul iranian are la dispoziție zeci de mii de membri ai milițiilor șiite - inclusiv ai mișcării libaneze Hezbollah - pe care îi susține de mulți ani. Pentru forțele trecute prin lupte, să-i învingă pe protestatari este incomparabil mai ușor decât să lupte cu rebelii sirieni sau jihadiștii sunniți.

Regim mai strict

Deși unii speră ca aceste demonstrații vor determina guvernul iranian să încerce să rezolve problemele și nemulțumirile populației, istoria arată că, dimpotrivă, în lunile care urmează, problemele se vor agrava, iar regimul va deveni și mai tiranic. Forțele de securitate renasc când există nesiguranță, iar unii iranieni chiar se tem că Gărzile Revoluționare leau permis protestatarilor să se manifeste, tocmai pentru a avea un pretext de a-și extinde autoritatea în numele asigurării securității naționale.