Ținta Iran: politica în forță a lui Donald Trump pentru rescrierea situației în Orientul Mijlociu
Editura Evenimentul si Capital

Ținta Iran: politica în forță a lui Donald Trump pentru rescrierea situației în Orientul Mijlociu

Autor: | | 0 Comentarii | 1970 Vizualizari

Retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul, celebrul mecanism 5+1 sau 3+3(din punctul de vedere european), a creat un adevărat vertij la nivel global și anunță turbulențe majore la nivelul Orientului Mijlociu. De ce a făcut-o SUA? Care e obiectivul lui Donald Trump?

Firește că ne aflăm în aceeași logică a provocărilor majore, schimbărilor neașteptate(sau relativ neașteptate) și acțiunilor cu impact pentru a scutura un imobilism și a contesta o situație existentă, care este nefavorabilă Statelor Unite. De data aceasta în Siria și Orientul Mijlociu.

Mai întâi, retragerea SUA din Acordul nuclear cu Iranul nu duce la dispariția acestui acord. Am văzut-o în repetate rânduri, e și o condiție juridică în dreptul internațional, retragerea unei părți într-un acord multilateral nu duce în mod automat la prăbușirea juridică a documentului. E și cazul Tratatului Forțelor Convenționale în Europa, de exemplu, din care Rusia s-a retras în 2007, dar care funcționează mai departe. Însă retragerea unui actor de forță are impact major pe acest domeniu, cum e cazul acordului CFE. Mai ales dacă, urmare a retragerii, sunt introduse sancțiuni internaționale ce vizează nu numai Iranul, ci și terțele state sau companii care ar face afaceri cu Iranul, pe piața americană. O tulburare majoră în privința elementelor ce țin de economia europeană, investițiile făcute în ultimii ani, de la semnarea acordului, din august 2015.

Deci acordul rămâne în format restrâns, însă impactul retragerii SUA e major, și urmează să vedem reacția Iranului. Elementele reclamate de către Statele Unite sunt, în principiu, două: faptul că acordul nu e satisfăcător în privința controlului strict al programului nuclear și că Iranul a păstrat documentația programului său nuclear militar la care poate reveni oricând – a demonstrat-o, într-o ieșire de impact, premierul Netanyahu, odată cu acțiunea spectaculoasă a Mossadului la site-ul iranian ce deținea arhiva; în al doilea rând, faptul că celelalte acorduri complementare, așteptate de SUA, nu s-au mai consumat după acordul nuclear, respectiv controlul și acordul în domeniul rachetelor balistice și problema ingerinței Iranului în statele terțe, în primul rând în zona Orientului Mijlociu, cu presiune existențială la adresa statului Israel, dar și atacuri la adresa Arabiei Saudite.

Emmanuel Macron, președintele Franței, în vizita sa la Washington, la fel și Cancelarul Angela Merkel sau premierul britanic Theresa May într-o discuție telefonică, au încercat să-l determine pe Donald Trump să nu iasă din acord, și să accepte negocierea unui acord suplimentar care să privească problemele sesizate, de preocupare și pentru statele europene. Pentru a menține presiunea și fidel politicilor sale și abordărilor în forță, Donald Trump a ales să acționeze pentru a da un impuls major Iranului și lumii întregi să se mobilizeze pentru a evita confruntarea și războiul și a obține acordurile solicitate. Presiunea economică asupra statelor UE are același rezultat. SUA și UE joacă acum rolul polițistului rău/polițistului bun, chiar dacă presiunea vizează și UE pe dimensiunea economică, a investițiilor și acordurilor economice și comerciale cu Iranul. Că este asumat sau nu – Macron mi s-a părut mai înclinat spre acest tip de strategie, pare chiar să și-o fi asumat – e un pas major înainte. Dar relația transatlantică este pusă din nou sub presiune iar doamna Merkel nu pare să fi luat componenta pozitivă a gestului, ci strict sfidarea și unilateralismul american, care nu ascultă și nu ia nimic de la europeni. De unde și repetarea anunțului că Europa trebuie să-și ia soarta în mâini și că nu poate să mai conteze, pe dimensiunea se apărare și securitate, pe Statele Unite.

Cred că suntem în perioada cea mai complicată a relației transatlantice, care pare să fie prima victimă a acțiunii și strategiei în forță adoptată de către Donald Trump. O pantă pe care nu trebuia să fi pășit, odată ce relația transatlantică este nodul gordian al securității, apărării, coeziunii și valorilor comune ale Occidentului. Și perspectiva unei alegeri între SUA și UE, ca și cea a unității Europei sau a duplicării NATO cu Armata Europeană care este din ce în ce mai prezentă, iar presiunile vor afecta cu preponderență țările Flancului Estic, și pe cele din imediata apropiere a frontierei, din Parteneriatul Estic. Iar aici Rusia e prima care jubilează.

Pagina 1 din 2
Tag-uri: trump, iran, sua



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate