Inovațiile ultimilor ani - reînvierea unor proiecte comuniste. Ce elemente sunt readuse pe tapet mai bine sau mai rău în prezent?

Inovațiile sunt acele elemente care fac diferența într- campanie electorală sau într-o abordare economică. În istorie, revenirea la trecut s-a numit fie revizionism, fie restaurație. Uneori, s-a reușit, alte ori, s-a eșuat lamentabil.

Inovațiile economice - reciclarea

Am citit ultimul număr din Evenimentul Istoric. Îl puteți comanda on-line de pe Editura de Carte sau îl puteți cumpăra de la chioșcuri. Acolo, este prezentat modul cum Germania a devenit campioana reciclării. Practic, articolul reprezintă o analiză a ceea ce a însemnat reciclarea în Germania post-Războiul Rece. Eram cu aproape trei decenii mai tânăr când am văzut la televiziunea națională un reportaj preluat de Deutsche Welle (ulterior, fiind cunoscător de germană, am urmărit canalele și presa germană, atât cât ajungeau ele în Craiova). Acolo, se spunea, deci, acum aproape 30 de ani, că un sfert, adică 25% din totaul materiei prime pentru recipiente și bunuri de larg consum provine din reciclări.

Reciclarea comunistă la români, a fost văzută ca o corvoadă înainte de 1989. Poate n-a fost cea mai eficientă abordare, dar iată că România, la 35 de ani de la Revoluție a reluat planul de reciclare. Deja 1, 3 miliarde PET-uri și sticle din cele 2,3 miliarde produse s-au întors la reciclare. Bine, tu, autorul actului de reciclare, îți recuperezi cei 50 bănuți pe care îi dai în plus la orice sticlă de apă pe care o cumperi de exemplu. Dar deja, cei ce reciclau fier, aluminiu și plastice, acum au șansa să adune toate PET-urile de pe oriunde și deja se cunoaște. Unii spun că adună și 1500 lei pe lună din PET-uri.

Inovațiile economice - Canalul Dunăre -București, Termocentrala Anina, Lacul Ceauru, Canalul Siret-Bărăgan

Inovațiile economice care să pună Bucureștiul pe harta navigației sunt de aproape patru decenii. Abandonat în 1989, proiectul a revenit în campaniile electorale de prin 2016 încoace. Guvernele Dăncilă și Ciucă l-au repus pe tapet. Sebastian Burduja deja avansa un studiu de fezabilitate. Să nu uităm, la nivel de săpături, traseu, proiectul ceaușist era cam 80 % realizat. Nimeni nu știe cât din ce s-a făcut atunci se mai poate reface.

Canalul Siret-Bărăgan, care avea să revoluționeze irigațiile din Bărăgan sau Lacul Ceauru care urma să fie cel mai mare lac antropic care să colecteze viiturile din Carpații Meridionali din zona Gorj sunt de asemenea, mega-investiții proiectate, începute și de care s-a cam ales praful. Despre Canalul Siret-Bărăgan am auzit niște discuții prin campania electorală din Călărași, dar prea multe nu s-au discutat.

Termocentrala de la Anina, înainte de 1989, costase circa un miliard de dolari. Ceaușescu visa să sporească zestrea energetică românească prin producerea unei energii ieftine, eficiente, nepoluante prin gazele de șist sau șisturile bituminoase. Tehnologia era experimentală atunci, spionajul economic românesc i-a adus-o lui Ceaușescu, s-a făcut construcția, a scos fum cât a vizitat-o tovarășul, dar nu s-a mers mai departe. Auzim azi cât de eficiente sunt gazele de șist. Ideea este că la noi s-a încercat, iar uneori se mai încearcă.

Circurile Foamei -Mall-uri capitaliste

În intersecția dintre Progresului și Rahovei, prin anii 80, s-a construit în București o cantină uriașă. Se dorea să asigure masa pentru oamenii muncii din cartierul ridicat peste vechea mahala Rahova-Ferentari. Ulterior, a ajuns Liberty Mall, după care a agonizat, iar astăzi, etajul 1 e cumpărat de retailerul grec de jucării Jumbo.

Zona Bulevardul Timișoara urma să aibă și ea un Circ al Foamei. De cel puțin două decenii, acolo s-a ridicat Plaza România, un Mall capitalist, occidental care să depășească bazarurile orientale cu marfă adusă de la turci în primii ani de la triumful democrației. De asemenea, alte Circuri ale Foamei de pe Olteniței și din Vitan au devenit Mall-uri: City Mall, respectiv, București-Vitan sau Vitan Mall.