Probabil că micile vehicule nu sunt destinate să lovească inamicul direct, ci să permită strategiei navale asimetrice a Iranului să închidă Strâmtoarea Hormuz, în cazul unui nou conflict în Golful Persic.
Iranul a lansat o varietate de arme neobișnuite de-a lungul anilor: avioanele F-14 Tomcat au fost conectate la foc pentru a trage împotriva rachetelor rusești, a mini-submarinelor și avioanelor remanufacturate din Războiul Rece.
În 2010, Teheranul a anunțat triumfător că avea trei escadrile care serveau în marina iraniană a corpului de gardă revoluționară. Comentatorii de știri au remarcat că a fost una dintre puținele țări care „proiectează și produc astfel de bărci de cu motor avansate”, ceea ce este adevărat din punct de vedere tehnic.
Bărcile armate
Bărcile cu motor Bavar-2 reprezintă exemple de vehicule cu efect la sol. Practic, acestea sunt concepute pentru a zbura la altitudini foarte mici, valorificând „efectul solului”. După generarea vitezei de ridicare în timpul decolării, GEV-urile pot rămâne în aer atâta timp cât rămân la acea altitudine joasă. Acest lucru le face aplicabile operațiunilor maritime, unde munții incomozi sunt puțini.
Bărcile mici de unul sau doi bărbați par a fi destinate scopurilor de cercetare. Micile vehicule pot parcurge metri deasupra solului cu aproximativ o sută de noduri (115 mile pe oră). Acestea sunt echipate cu ochelari de vedere de noapte, camere și legături de date în timp real. Armamentul cuprinde o singură mitralieră.
Teheranul își dă seama că forțele sale navale nu au supraviețuirea sau puterea de foc pentru a-l lovi cu adevărat pe adversar. În schimb, se va folosi de geografia îngrădită Golfului Persic dar și pe punctul de strângere a strâmtorii, pentru a lansa atacuri de bărci cu motor, ambuscade de mini-submarine și lovituri cu rachete anti-navă. În mod convenabil, Bavar-2 au fost desfășurate la Bandar Abbas, o bază navală orientată direct spre strâmtoare.
Iranul s-a lăudat și cu „caracteristici invizibile” pentru Bavar-2. Cu toate acestea, motorul cu piston care iese deasupra aripii, pare să nu aibă secțiuni transversale de radar și nici semnături reduse în infraroșu. În schimb, micile vehicule pot parcurge drumul astfel încât să întârzie detectarea radarului navelor de război.
Reînnoirea efectivelor
Drona de recunoaștere a luptei-GEV este pregătită pentru producția în masă, care va servi marinei iraniene. Se presupune că va avea o rază de acțiune de peste șase sute de mile, o altitudine de funcționare variind de la 1,6 la trei mii de metri deasupra solului și are și senzori nocturni. Nu este conceput pentru a transporta rachete, dar „poate transporta explozivi și poate lovi ținte marine sau terestre”. Deși, la viteza respectivă, s-ar putea să nu se dovedească foarte dificil, ca armele de apărare de la bordul navelor marinei să o elimine.
Interesul pentru GEV pare aibă parte de o renaștere, atât în China, cât și în Rusia, care iau în considerare noile modele GEV. Dezvoltarea Iranului prin dronele GEV pare o progresie logică pentru un sistem care s-ar dovedi vulnerabil armelor de apărare antiaeriană. În orice caz, în timp ce Bavar nu poate reprezenta teroarea cu care se laudă Teheranul, acestea ar putea servi, în continuare, ca multiplicatori de forță, utili pentru flota de bărci, conform spuselor celor de la nationalinterest.org.