”(…) Noi, creștinii, prin Hristos aparținem unei culturi cerești. Sunt însă printre noi unii care refuză să intre în această cultură cerească și chiar refuză de „a fi“. Realitatea nu are timp, ea transcende timpul, iar prin Hristos și omului i se dă această posibilitate de a transcende timpul și de a urca în corabia veșniciei lui Hristos. Azi asistăm parcă la o implozie a istoriei și fără să ne dăm seama ne îndreptăm spre o sclavie a păcatului și a depărtării de Hristos Domnul, Cel Ce ne-a cercetat prin Întrupare.(…) Unde suntem azi, spre ce ne îndreptăm?! Omul se naște o singură dată, o țară de mai multe ori. O țară se naște prin fiii săi. De nu vom asculta glasul Evangheliei lui Hristos vom rămâne un popor nenăscut și o țară care se stinge. În ultimii ani putem vorbi de un popor nenăscut și o țară nenăscută. De câte ori a murit această țară în ultimele trei decenii?! Doamne, ne-am rărit. Rogu-Te nu ne mai rări! Doamne, oprește rărirea neamului nostru românesc! Doamne, nu îngădui ca neamul nostru să naufragieze în istorie! Viața omului pe pământ este o carte fără ultimul capitol. Acest ultim capitol poartă pecetea veșniciei. Doamne, înveșnicește neamul nostru în Țara Luminii, acolo unde omul nu mai are umbră! Azi, la acest Praznic Împărătesc, împreună cu îngerii și cu păstorii, L-am văzut pe Hristos Prunc. Azi S-a pruncit Fiul lui Dumnezeu. S-a născut Stânca vieții noastre; de acum nu ne mai rezemăm de o umbră, ci de Adevăr. Iubiții mei fii duhovnicești, țăranul român și-a făcut fluier din lemn uscat și suflând în el i-a dat viață. Dumnezeu Și-a făcut și El un fluier din lut și l-a numit om. În acesta a suflat Dumnezeu harul iubirii Sale. (…) Bunul Dumnezeu să vă poarte de grijă tuturor și să binecuvânteze țara noastră”, a spus mitropolitul timișorean în pastorala de Crăciun. (Fotografii: Adrian Pîclișan)