Între tendința topirii accelerate a ghețarilor și cea a creșterii rapide a populației, Pakistanul are deja toate atuurile unei bombe climatice cu ceas. Peste câţiva ani, această ţară cu o populaţie uriaşă ar putea rămâne fără apă şi fără pâine.

Acesta este un subiect puțin discutat în această țară care se confruntă cu violențele islamiștilor și ale altora, precum și cu penuria de energie care apasă asupra creșterii economice. Cu toate acestea, semnele că un asemenea scenariu ar putea deveni realitate nu lipsesc, scrie AFP enumerând inundațiile gigantice din ultimii ani și cele 1.200 de decese produse de caniculă în această vară.

Încălzirea globală afectează și Pakistanul, mare țară musulmană cu 200 de milioane de locuitori traversată de trei lanțuri muntoase — Hindu Kush, Himalaya și Karakorum—, formând cel mai mare rezervor de gheață din lume după cel existent la cei doi poli ai planetei.

Inundațiile au venit dinspre aceste înălțimi din nord, alimentate de fluviul Indus și de afluenții săi folosiți pentru irigarea restului țării, din câmpiile Punjabului (centru) până în delta Sindh-ului, aproape de Karachi (sud), megalopolis tentacular cu 20 de milioane de locuitori unde lipsa de apă se face deja simțită.

Viitorul acestei țări, a cărei populații este de așteptat să depășească 300 de milioane de oameni până în 2050, conform ONU, se poate baza astfel, în parte, pe acești ghețari, cum este cel denumit Passu de la poarta de intrare în China.

Pe pantele stâncoase magnifice ale acestuia, retragerea gheții este evidentă. "Când am fost acolo cu peste 25 de ani în urmă, ghețarul venea până la piatra de acolo", la 500 de metri mai jos, a explicat la marginea ghețarului Javed Akhtar, un sătean angajat de o echipă de geologi care măsoară impactul schimbărilor climatice.

Potrivit autorităților, temperaturile din nordul Pakistanului au crescut cu 1,9 grade într-un secol, provocând fenomenul GLOF (glacial lake outburst flood), adică apariția episodică a unor lacuri glaciare care se formează datorită inundațiilor, barajul de gheață al lacului rupându-se brusc și eliberând fluxuri de apă în cascadă, în jos pe pantă, și luând totul în calea lor.

Astăzi, treizeci de lacuri glaciare se află sub observație în partea de nord a țării.

Conform Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC), topirea ghețarilor din regiunile montane "ar trebui să se accelereze în secolul al XXI-lea, ceea ce este de așteptat să reducă cantitatea disponibilă de apă, potențialul hidroenergetic și să schimbe tendințele anotimpurilor".

Cu alte cuvinte, în Pakistan, bomba climatică nu ar amenința doar ghețarii, ci tot restul țării care se alimentează cu apele lor, începând cu prețiosul grânar din Punjab.

În ciuda populației în creștere galopantă, Pakistanul rămâne auto-suficient în materie de agricultură datorită fertilității terenurilor din zona Punjab, scrie AFP.

Însă agricultorii au suferit în ultimii ani inundații fără precedent, cum ar fi cele din 2010 (cu 21 de milioane de sinistrați), a căror cauză au fost ploile musonice spectaculoase, dar probabil amplificate și de topirea ghețarilor.

"Atunci când există prea multă apă, aceasta nu este bună pentru orez, iar atunci când nu este suficientă, este, de asemenea, rău. Același lucru se întâmplă pentru grâu", a explicat Mohsin Amin Chattha, producător de orez și grâu de la ieșirea din Lahore, capitala Punjabului.

Fiecare variație a nivelului apei dă dureri de cap agricultorilor, care riscă să-și piardă recoltele în cazul în care seamănă prea devreme sau prea târziu, dar și autorităților, care trebuie să stocheze surplusul de apă în rezervoare mari înainte de a face redistribuirea.

În restul anului, agricultorii se bazează pe apa fluviilor, în primul rând a Indusului, pentru irigarea terenurilor.

Pentru moment, producția de orez și grâu este încă în creștere. În cazul în care ghețarii ar dispărea într-o zi, "am fi total dependenți de muson. Iar acesta variază deja ", a afirmat Ghulam Rasul, șeful serviciilor meteorologice din Pakistan. "Toate acestea au impact asupra securității alimentare" a țării, a adăugat acesta.

Dacă producția de grâu ar deveni într-o zi insuficientă, Pakistanul ar trebui să importe această cereală, ceea ce ar face pâinea de zi cu zi mai scumpă pentru o populație în cea mai mare parte deja foarte săracă și vulnerabilă, scrie AFP.

Însă megalopolisul Karachi riscă potrivit acestui scenariu să se confrunte, în timp, cu epuizarea resurselor de apă și cu o multiplicare a valurilor de căldură.

Orașul, care atrage aproape toată apa din fluviul Indus, deja nu mai satisface decât jumătate din cererea de apă a locuitorilor săi (patru miliarde de litri pe zi), printr-o rețea de pompare și de distribuție eficientă.

În prezent, IPCC prevede pentru orizontul anului 2050, o scădere a cantităților de apă dulce din Asia de sud, în special din bazinele hidrografice mari, cum este cel al Indusului. Orașul Karachi va fi nevoit, în acest caz, să învețe să trăiască cu o populație mai numeroasă dar cu mai puțină apă.

"Pe termen lung, aceasta este o provocare uriașă pentru autorități, a spus în sinteză Syed Mashkoor ul-Hasnain, funcționar al companiei de apă din Karachi (KWSB), citat de AFP.

Încă și mai rău, schimbarea presiunii atmosferice așteptată în Marea Arabiei ar putea reduce briza care temperează căldura din portul Karachi, a subliniat Ghulam Rasul.

În iunie anul trecut, un val de căldură a lovit orașul Karachi provocând decesul a peste 1200 de persoane, mai ales în cartierele sărace, adevărate capcane termice din beton masiv, lipsite de umbră și de rețele de apă. (Sursa: Agepres)