Un moment important, un moment crucial în desfăşurarea evenimentelor din casa lui Dincă din urmă cu o lună de zile, nu a fost elucidat nici până în ziua de azi. Ni s-a turnat o poveste, care scârţâie din toate încheieturile. Este vorba despre momentul când Dincă îşi surprinde ultima victimă, pe Alexandra, cu telefonul în mână. Atunci îşi dă seama că aceasta a cerut ajutor. Şi s-a declanşat nenorocirea.

Posibil asasinat, pentru că, deocamdată, nu avem o confirmare certă că Alexandra este moartă, în ciuda celor câteva urme ridicate din casa nemernicului. Bijuterii şi ceva probe ADN indică prezenţa ei în locuinţă, dar nu şi faptul că a fost ucisă.

 Povestea lupului singuratic nu ţine

Povestea care ne-a fost servită la început, aceea a unui lup singuratic, care îşi vâna victimele pe străzile din Caracal şi pe marginea şoselelor care duceau la comunele învecinate, a fost servită opiniei publice cu un scop bine determinat.

Acela de a se închide ancheta repede. Şi asta nu pentru ca poliţiştii super-incompetenţi din Caracal să se împăuneze cu o reuşită de proporţii. Prinderea în timp record a unui criminal în serie. Prea puţin îi interesa pe ei gloria poliţienească. Deşi complet în afara meseriei, nu aveau de ce să se teamă că şi-ar putea pierde funcţiile şi privilegiile.

Erau puşi pe scaune cu pile de la Bucureşti. Scopul servirii acestei poveşti poliţiste de tip Râmaru era ca cercetările să nu meargă mai departe. Să se oprească la Dincă. Un dement singuratic, care viola victimele şi apoi le ucidea. De unul singur, repet, fără nici un fel de complici. Dosarul dispariţiei şi asasinării Alexandrei, căci despre Luiza s-a vorbit ceva mai târziu, trebuia să aibă aceeaşi soartă cu cel din 2012. Adică, un ţap ispăşitor, care se duce la puşcărie, care eventual moare acolo în condiţii destul de întunecate.

Atunci arestatul a fost un peşte poreclit Cocoş. Acum, urma să fie Dincă. Dar reţeaua, organizaţia criminală din care aceştia făceau parte, trebuia protejată. Trebuia să supravieţuiască. Dovadă că dosarul Cocoş nu a rezolvat, practic, nimic. Nu a fost destructurată nici un fel de organizaţie criminală. Din Caracal şi din împrejurimi, au continuat să dispară fără urmă, fete şi femei tinere. Iar poliţiştii au continuat să-şi bea şpriţurile pe la chiolhanuri de pomină şi să nu înregistreze plângerile părinţilor, luîndu-i şi la mişto, aşa cum a făcut Mirea, fostul şef al Poliţei Caracal cu părinţii Alexandrei: „Lasă că vine ea cu un făt frumos!”

Un telefon numit moarte

Dincă afirmă că a ucis-o pe Alexandra pentru că a prins-o cu telefonul în mână după ce sunase la 112. Atunci l-au apucat furiile şi a lovit-o.

Desigur, după cum declară, nu a vrut să o omoare. Dar fata nu a avut noroc şi a căzut rău cu capul în ceva contondent şi de-aia a murit. Adică, lovitură cauzatoare de moarte, care se pedepseşte mult mai blând decât un omor. Ceva însă aici nu se potriveşte. Convingerea mea fermă este că Dincă nu a surprins-o pe fată cu telefonul aprins. Ci Dincă a fost anunţat de către cineva, ori de la 112, ori de la Poliţie, că Alexandra a sunat şi a cerut ajutor. Indicând inclusiv în ce cartier se află. De ce spun asta. La ora la care fata răpită a sunat la 112, Dincă se afla în Craiova. Cale de 45 de minute de mers cu maşina.

Să vedem acum când a sunat Alexandra la 112 şi cât timp a vorbit. Primul apel are loc la 11.05.08 şi ţine până la 11.06.00. Deci, un minut. Cel de-al doilea apel este la 11.06.25. Ţine până la 11.07.53 când Alexandra este transferată de operatoarea de la 112 la un poliţist. Cu acesta vorbeşte până la 11.11.02. Deci, în total, până acum, Alexandra vorbeşte cu cei care ar fi trebuit să o salveze, 6 minute. Cel de-al treilea apel este la ora 11.12.36. Acest apel a ţinut ceva mai mult de 3 minute. Deci, total, ceva mai puţin de 10 minute. Aşadar, convorbirile au început la 11.05.08 şi s-au încheiat aproximativ la 11.15.00.

Să trecem acum la Dincă. În jurul orelor 10.00, este surprins de camerele de supraveghere din Craiova, când iese din mallul de unde a cumpărat cartela de pe care a sunat părinţii Alexandrei. Să facem socoteala timpului. La 10 urcă în taxi. Merge cel puţin 10 minute până pe strada Câmpia Izlaz, unde zăboveşte şi acolo, cel puţin 10 minute. Apoi alte 10 minute, ca să socotim uşor, până la locul unde face autostopul către Caracal.

Presupunînd că era destul de cunoscut de către cei care făceau naveta, este luat după 5 minute de aşteptare. Asta face în tot ora 10,35. Urmează 45 de minute cel puţin până la Caracal. Asta înseamnă că Dincă a ajuns în locul unde sechestrease victima în jurul orelor 12,30.

Înapoi la Alexandra. După ce încheie convorbirile cu 112 este sunată înapoi şi vorbeşte cu poliţiştii Neagoe şi Pistol aproximativ 20 de minute. Asta înseamnîă că aproximativ la 11,25-11,30, Alexandra nu mai vorbeşte la nici un telefon.

De la 11,30, până la 12,30, aproximativ, când Popicu ajunge în cel mai bun caz acasă, fata terminase demult de vorbit la telefon. Atunci, de unde ştia Dincă, la interogatoriu, că Alexandra sunase la 112? Că el, cu telefonul în mână aprins, aşa cum spusese, nu avea cum. Evident, de la cei care ştiau că fata a sunat la numărul de urgenţă. Adică cei de la 112 şi poliţiştii.

 

Nuci de Dăbuleni

După ce a minţit senin că nu şi-a mai văzut tatăl de multă vreme şi nu a mai călcat prin Caracal, fata lui Dincă, Daniela, pusă în faţa probelor, recunoaşte că, totuşi, în ziua fatidică, acum mai bine de o lună, a fost la Caracal. Dar nu s-a oprit pe la tatăl ei. A trecut doar prin poartă, fără să intre sau să-l anunţe. Ce a căutat la Caracal? De fapt, conform mărturiei ei, a fost în interes de serviciu la Dăbuleni, ca să cumpere nişte nuci. De nucile de Dăbuleni încă nu am auzit. Poate când se fac mari devin pepeni, că de ăştia am auzit. În plus, când faci peste 700 de kilometri ca să cumperi nuci în interes de serviciu, se presupune că iei mai multe. Ori Daniela Dincă, cu tot interesul de serviciu al ei, nu a cumpărat decât o mână de nuci, pe care le-ar fi găsit şi în curte la taică-său. A cumpărat o mână de nuci presupunem noi, pentru că a fost cu maşina personală, fără nici o remorcă sau măcar cu o dubă. Şi nici nu există nici o mărturie care să ateste că a fost în Dăbuleni. În schimb, există o mărturie a cuiva care a văzut-o bând cafea la o terasă de lângă Caracal, la ora şase dimineaţa, în ziua fatidică. Aşadar, Daniela, ca şi maică-sa, soţia lui Dincă, au fost în Caracal când s-au întâmplat nenorocirile. Şi până acum nu le-a anchetat nimeni serios.