Klaus Iohannis începe să fie asemănat din ce în ce mai mult cu Traian Băsescu. Dacă timp de 3 ani am avut impresia că la Cotroceni se află un Președinte-Tacticos, de ceva vreme avem imaginea unui Președinte-Mânios.

Am folosit această imagine pentru a-l deosebi de Traian Băsescu. Poate pentru că sintagma pe care am folosit-o ani de zile, Președinte-Jucător, este prea marcată de personalitatea celui care a fost timp de 10 ani la Palatul Cotroceni. Poate pentru că Klaus Iohannis nu seamănă deloc cu Traian Băsescu. Și o să vă dau câteva exemple.

Klaus Iohannis nu vrea să semneze cererile de revocare ale miniștrilor demisionari din guvernul Dăncilă, Lucian Șova și Paul Stănescu, sau să ia act de demisiile lor. În urma demersului guvernului de a sesiza CCR, Klaus Iohannis a avut următoarea declarație:

“Probabil, CCR va da un răspuns. Dați-mi voie să vă spun că nu va rezolva problema. CCR nu are cum să rezolve problema, fiindcă problema nu e una constituțională, este una politică. O să vă spun care sunt cele două cauze ale acestei probleme politice. Prima este că România nu are, de facto, prim-ministru. A doua cauza e inabilitatea PSD de a face politică de orice fel”. 

Manevra Heimlich: Primul ajutor vital, acordat persoanei care se sufocă. Secundele fac diferența între viață și moarte. Video

Silviu Prigoană: Omul de afaceri și mogulul media de succes. Cum a revoluționat televiziunea

Cu alte cuvinte, Klaus Iohannis ne spune că nu va semna chiar dacă CCR îi va spune să semneze. Pentru că el, ca Președinte al României, nu este de acord cu calitatea membrilor guvernului. O atitudine diferită de cea a lui Traian Băsescu care nu a obstrucționat numirile în guvern, semnând înlocuirile de miniștri indiferent cum îl chema pe primul-ministru sau ce părere avea despre ei. 

Este adevărat că nimeni nu-i poate pune pixul în mână Președintelui României și nu-l poate obliga să semneze, nici măcar CCR, dar asta ar însemna o criză politică majoră.

La fel de adevărat este că nimeni nu a stabilit prin Constituție un termen exact la care Președintele trebuie să semneze, pentru că cei care au elaborat Constituția nu s-au gândit că se va ajunge la un asemenea conflict instituțional. 

Klaus Iohannis nu a vrut să semneze numirea Adinei Florea în funcția de procuror-șef al DNA, nici revocarea Procurorului General al României, Augustin Lazăr la propunerea ministrului Justiției. Deși aici avem o decizie a CCR care îi spune foarte clar cum să se comporte. Numai că o atitudine și o declarație construite după același calapod: 

“În ceea ce privește revocare Procurorului General, un demers aiuritor al acestui ministru și cu corolarul la fel de aiuritor de povești, manipulator, penibilă fază... Suntem în situația în care, momentan, s-a început un demers judiciar și vă spun de pe acum: până când judecătorii nu vor da un verdict final, nu am de gând să fac nimic.

Iar despre speța revocării, Lazăr face o treabă bună și mi se pare greșită total cererea de revocare. Clar, e foarte clar că suntem într-o zonă în care infractorii încearcă să acapareze Justiția și unde văd că nu au șanse, vor să-i îndepărteze”, a declarat Klaus Iohannis.

O lămurire a atitudinii prezidențiale bazată pe un demers în justiție realizat de Procurorul General care a atacat la Alba-Iulia în contencios administrativ decizia de revocare a ministrului Tudorel Toader. Pe 27 noiembrie, Curtea de Apel Alba Iulia a decis ca procesul în care Augustin Lazăr solicită suspendarea procedurii de revocare a sa din funcţie, declanşată de ministrul Justiţiei, să fie mutat la Curtea de Apel Bucureşti.

Părerea mea este că Augustin Lazăr nu a fost atât de nepriceput când a făcut acțiunea la Curtea de Apel din Alba-Iulia, se aștepta să fie strămutat procesul, ceea ce a însemnat pentru el un balon de oxigen de 2-3 luni. 

Revenind la analiza situației experiența mandatului prezidențial al lui Traian Băsescu ne arată că acesta când nu a putut să își impună “omul lui”, așa cum a definit-o pe Laura Codruța Kovesi, a negociat cu Victor Ponta, președintele unui PSD la fel de nefrecventabil ca și cel de astăzi. Deci nici în această situație, Klaus Iohannis nu seamănă cu Traian Băsescu, fiind deloc dispus la un dialog cu “infractorii de la vârful statului”.

În definirea profilului de Președinte-Mânios, așa cum am încercat să definesc modelul pe care ni-l propune Klaus Iohannis putem adăuga retrimiterea legilor în Parlament sau sesizarea repetată a Curții Constituționale. 

Trâgând linie se poate spune că Președintele României a luat locul opoziției de multă vreme, în ultima perioadă înregistrându-se un asalt la adresa guvermnului Dăncilă. A cărui soartă se va decide în următoarele săptămâni. 

Paradoxal  vine însă din atitudinea unor ziariști și analiști extrem de atașați de Statul de Drept, așa cum era el reprezentat de Binomul Coldea-Kovesi. Aceste făpturi, lăsate orfane de pixul lui Klaus Iohannis, nu contenesc să-i reproșeze modul în care a fost trecut în rezervă fostul prim-adjunct al directorului SRI, ca și când această funcție era destinată puterii sale eterne.

La această supărare se adaugă și abandonarea Mamei Binomului, această Daenerys Targareyn a luptei anti-corupție, în cenușiul unei funcții de procuror la Sibiu. Potrivit competențelor profesionale, am preciza noi, alături de CSM.

Pentru acești propagandiști îmbrăcați în veste galbene,  Klaus Iohannis nu va mai reprezenta o opțiune la prezidențiale, chiar dacă a făcut mult mai mult decât postările omului cu o biografie controversată, Dacian Cioloș, scamatoriile neomarxiste ale USR sau discursurile furios-leșinate ale PNL.

Vor aștepta un semn de la scenariștii serialului “Urzeala Tronurilor” - Episodul 2019 pentru a susține pe altcineva. Ce vor face însă dacă aceștia îl vor indica pe Liviu Dragnea? O ipoteƶă care ar trebui să le dea fiori…