Marţi, ora 10.30, Secţia 10 Poliţie. Prima ieşire în lume a Ioanei Maria Vlas după eliberarea de luni după-amiază. Ca orice persoană eliberată sub control judiciar, trebuie să se prezinte periodic „să dea cu subsemnatul“. S-a plimbat puţin prin oraş, şi-a cumpărat pâine şi s-a întors acasă.

După aproape cinci ani de arest preventiv, fosta şefă a FNI povesteşte, în exclusivitate pentru EVZ, ce va face în continuare, dar şi ce s-a întâmplat în trecut: cum va da ochii cu lumea care o va recunoaşte, care era relaţia cu Sorin Ovidiu Vîntu, cum se „alintau“, care sunt regretele şi cum se înţelegea cu colegele de celulă. (A colaborat Mihaela Stănciucu)

EVZ: Aţi cerut eliberarea după ce i-aţi implorat pe judecători să vă ţină în arest. De ce? Ioana Maria Vlas: Pentru că atunci trebuia să stau în arest şi, vă rog, să nu mă întrebaţi de ce. Acum trebuia să ies pentru că trebuie să am grijă de propriii mei ochi (suferă de glaucom - n.r.). Îmi pare rău, dacă nu ar fi fost problema cu ochii, nu aş fi cerut. Ce o să faceţi de-acum încolo? Mâine (ieri - n.r.) o să mă duc la poliţie, să mă prezint conform obligaţiilor pe care le am în caz de exarestat. Mai departe nu ştiu. Dar bine ar fi să pot să am un răspuns. Cred că o să continui să scriu. Unde o să locuiţi? Presupun că acasă. Cum v-au schimbat viaţa cei cinci ani în arest? Aş spune că m-au făcut mai turbată decât o lupoaică sură, care este cu vibrionul în ea. M-au înrăit cumplit. Pe de altă parte, m-am împăcat parţial cu specia umană (…), pentru că specimenele pe care le-am întâlnit acolo sunt mai umane decât cele pe care le-am cunoscut în societate. V-aţi mai revenit de la eliberarea din arest? Vreau să spun că aveam două colege de cameră care aveau pasiunea jocului de rummy şi, de multe ori, mă ţineau până noaptea târziu ca să joc cu ele. Ştii că sunt psihoterapeut, da? Şi pentru că nu voiam să le las să se prăbuşească în propriile lor tragedii, jucam şi eu. Aşa că ceea ce mi s-a întâmplat în această seară (luni, după eliberarea din arest - n.r.) este „parfum de flori“. Ele pentru ce erau închise? Una - pentru aşa-zis trafic de droguri şi a doua - pentru trafic de influenţă, o grefieră de la Curtea de Apel cu un dosar cu un individ din clanul Cămătarilor. Aţi simţit nevoia să evadaţi? Nu. Mărturisesc însă că azi după-amiază am fost de-a dreptul disperată că a trebuit să plec. Nimeni nu mă crede. Nu-mi place să schimb decorul. M-am simţit foarte confortabil acolo, în toată mizeria aia. Afară e mai multă mizerie. Iar oamenii de acolo, aşa infractori cum sunt, sunt de o mie de ori mai cinstiţi decât cei de-afară. Credeţi că din afara arestului veţi putea ajuta mai mult la soluţionarea misterului FNI? Intraţi în paranormal mi se pare (râde). Pentru că nu este niciun fel de mister, în fond. Numai că lumea trebuie să citească, să înţeleagă. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să aflaţi adevărul? Eu de la început am spus, în mod clar, că nu vreau să fiu exonerată de răspundere, nici tratată cu condescendenţă, că vreau să fiu pedepsită pentru că am greşit. De-aici încolo discutăm despre nişte realităţi pe care eu le-am trăit. Consideraţi că pedeapsa dumneavoastră este una penală sau de altă natură? Eu m-am judecat şi pedepsit înainte să mă judece tribunalul. Că mă face tribunalul vinovată şi mă pedepseşte, asta e treaba lui. Şi vă spun drept că nu mă mai interesează la ora asta. Eu n-am vrut decât un singur lucru, sincer, să se spună adevărul, şi anume că eu nu am furat banii oamenilor şi că acela care i-a furat este Vîntu. (…) Sunt însă judecători puşi să judece un lucru pe care nu numai că nu-l cunosc, dar habar nu au despre el. Toate atuurile pe care ei le pot aduce, la ora actuală, sunt abateri de la reglementările CNVM-ului (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare), care nu sunt fapte penale. „Vîntu îţi citea până în adâncul maţelor“

Spuneaţi că nu recomandaţi nimănui să se angajeze la Vîntu… Ai văzut vreo poză mai bunicică a lui Rasputin?! În fotografia pe care eu o am în Larousse-ul destul de recent, Rasputin are o privire atât de fioroasă!

Îl comparaţi pe Vîntu cu Rasputin? Da, la privire.

Şi de ce ar fi periculos pentru un angajat? Există un fluid. Să nu-i zic magnetism. Când apărea Vîntu în birou, îngheţa sângele în toţi. Existau oameni care numai când îl vedeau îngheţau de spaimă. Dar dumneavoastră ce simţeaţi în prezenţa lui? Mie nu mi-a fost frică de Vîntu. Eu mărturisesc că m-am simţit foarte atrasă de mintea lui. E un profesionist, şi faptul că atunci când se uita la tine îţi citea până în adâncul maţelor este o chestie reală. Mărturisesc că am avut pentru el o slăbiciune, oameni cu mintea lui sunt puţini.

Ce simţiţi acum faţă de el? Aceeaşi admiraţie, pentru că este în stare să-şi conducă barca aşa cum şi-o conduce. Adică? Genial! Vă e teamă de el? Nu, de ce să-mi fie?! Ce să facă?! Să mă bage la puşcărie?

V-a transmis „Felicitări“. Şi eu lui! Te pup dulce, Sorinel mamă!

Aşa îi spuneaţi şi înainte? Nu. „Sorinache, puiule!“ Acest mod de adresare nu-l punea într-o situaţie de inferioritate? Nu. El îmi spunea mie „Şefa“ pentru că multe dintre fundamentă rile teoretice care îi aparţin domnului Vîntu au fost făcute de mine. Dacă v-ar suna mâine să lucraţi din nou pentru el? Eu?! Am pene pe spinare?! Dacă v-ar propune, să zicem, Voiculescu să lucraţi pentru el? Ca să fac ce? Nu am voie să profesez drept consultant financiar în pieţe de capital pentru că am interdicţie. MESAJ PENTRU SOV

„Eu am fost proastă, dar mai bine proastă decât hoaţă“

Urmează să vă întâlniţi din nou cu Vîntu la procesul „FNI“. Mai e ceva de spus? Mata vrei să mă faci să râd în această seară? O să vină Vîntu la tribunal când o face plopul pere. Dar eu d-abia îl aştept. Eu îl atac la modul foarte clar. El a dat un celebru interviu în ziarul Domniilor Voastre, în 2005… .

..când a spus că veţi lua 20 de ani de închisoare... daaa… Şi a mai spus aşa: „Vlas era atât de proastă că a trebuit să o dau afară!“. De bine ce m-a dat afară în 1995, şi de proastă ce fusei, mă pune să fiu preşedinte al SOV Investului, în care avea un purcoi de bani. Hm?! Pentru el era găina cu ouă de aur. De proastă ce am fost am lăsat FNI-ul să devină un Caritas, pe care el l-a jumulit cât a putut… dar (pe un ton ironic - n.r.) nu a furat bani. Asta se cheamă autorat moral, pentru că, să zicem, autoratul material l-am făcut eu. Iar cel care a stat în spatele acestei chestii ia banii, şi eu intru la pârnaie. Mergem pe raţionamentul că eu sunt proastă, mă pune şefă la SOV Invest, iar de proastă ce sunt nu-mi dau seama ce se întâmplă şi îl las pe el să fure în bezna minţii. Pe piaţa de capital asta se numeşte un delict de iniţiat. Tu ştii că ai o porcărie, dar dacă ţie îţi aduce bani... Or, el a fă- cut chestia asta în mod deliberat, ca să-i fraudeze pe ceilalţi, şi-atunci este grav. Nici măcar nu este autorat cum scrie la carte, pentru că nu pot să-l bănuiesc pe celebrul Vîntu de prostie mai mare decât a mea, prin care să-l las să-şi omoare găina cu ouă de aur. Aşa că de-abia aştept să vină... Vreţi să-l întâlniţi? De ce nu?! Eu am avut întotdeauna slăbiciune la dânsul. I-am admirat inteligenţa. Cum o să-l atacaţi? Pe el îl atac în egoul lui. Domnule, eu am fost proastă, dar mai bine proastă decât hoaţă. Da? Dar matale, domnule Vîntu, care eşti un as al finanţelor, care ai făcut un purcoi de bani, te-ai lăudat că eşti un speculator şi ai spus în „Evenimentul zilei“ câţi bani poţi să faci. Ai spus „Muuulţi!“. Cum te-ai lăsat prostit de-o proastă, bre?... Să văd ce răspunde. Mai aveţi aşi în mânecă? Nu, nu e vorba de aşi. Şi în materie de aşa-zise „dezvăluiri senzaţionale“ nu mai există nimic. Pentru că totul este scris şi parascris. Dar nu e nimeni de vină că nu vrea nimeni să citească ce este scris. Eu nu mai am cum să fac dezvăluiri senzaţionale pentru că nu e nimic senzaţional. Sunt lucruri care se ştiu de opt ani. De ce credeţi că SOV refuză să se prezinte la audieri? Bine face, dacă poate! Vă simţiţi vinovată de căderea FNI? Nu sunt vinovată de cădere. Ci pentru că am acceptat să mă bag în aceasta. A existat o înţelegere între dumneavoastră şi SOV să mergeţi la puşcărie pentru ca el să scape? Mi-au crescut pene pe spinare?! Nu mă văd pe post de fazan. Dacă aş fi făcut această înţelegere, ipotetic vorbind, aş fi stat pe un purcoi de bani, dar nu e aşa. MANIPULARE

Cum a fost întoarcerea din Israel? Toţi comparau pozele vechi cu imaginea de-atunci şi se întrebau „o fi Vlas, nu o fi Vlas?!“. Mie-mi spui?! Oribil, ca un animal în cuşcă. Îmi dai voie să spun că şi presa este, câteodată, de-o idioţenie crasă? Pentru că ideea nu a venit de la altcineva, decât de la „scumpul meu prieten“ Vîntu. El voia să inducă în subliminalul colectiv, unu: că nu sunt eu, deci nu pot fi credibilă în ceea ce spun, doi: că sunt eu şi nu sunt normală şi s-au publicat articole despre aşa-zisa mea nebunie de către Tudorel Butoi şi de către Florian Tudose (psiholog - n.r.). În fine, problema este că totul a fost fum în ochii proştilor. Şi presa a picat de fraieră, îmi pare foarte rău!

ÎN PERIOADA FNI Eram o persoană pe care nu o interesau banii Nu este o frustrare faptul că ştiţi atât de multe despre FNI şi că Sorin Ovidiu Vîntu, cel pe care dv. îl acuzaţi de căderea Fondului, nu răspunde în faţa justiţiei aşa cum aţi cerut de nenumărate ori în instanţă? Frustrare ar fi dacă ar depinde de mine. Eu nu sunt frustrată faţă de mine însămi. Faptul că lui nu i se poate întâmpla nimic este o realitate obiectivă. Nu i se poate întâmpla nimic. Pornind de la axiomă. Nu am de ce să mă simt frustrată. Crezi că eu nu ştiu cu cine am de-a face?! Şi încă ce bine. Tot ce eu am spus timp de cinci ani este scris. Nu vă creează un disconfort faptul că după acuzaţiile dv. nu s-a întâmplat nimic? Îţi repet, orice fel de situaţie trebuie privită dintr-un anumit context, iar contextul este acesta: Vîntu este o persoană intangibilă, iar cetatea în care se află este inexpugnabilă. Eu sunt mulţumită faţă de propria-mi persoană, adică am făcut ceea ce trebuia să fac. Nu a fost uşor, te rog să mă crezi, trei ani m-am autoconvins că trebuie să fac acest pas. Dar dv. cum vă simţiţi faţă de această „cetate“? Era preexistentă. Eu întotdeauna sunt în afara ei. În cetatea lui nu este decât el singur. Am fost întotdeauna în afara acestei cetăţi, nu am făcut parte din sfera ei. Nu am fost apropiata lui, nici nu am fost o prietenă a lui, eram, cum se zice, o persoană oarecare, cu care dumnealui nu s-a simţit niciodată confortabil. Care erau motivele acestui disconfort? Pentru că sunt o persoană cu principii şi pentru că eram o persoană pe care nu o interesau banii. Dacă ai putea să vezi caseta de la confruntare, inspectorul Duvac l-a întrebat pe Vîntu aşa: „Este adevărat că i-aţi spus doamnei Vlas, la vremea aceea, că o iubiţi (el tot timpul îmi spunea aşa: «Şefa, te iubesc pentru că nu mă coşti bani!»)?“ Şi a răspuns cu mare sinceritate: „E adevărat că atunci nu m-a costat, dar acum costă!“. Poţi să-ţi imaginezi un om mai tâmpit ca mine în materie de bani, ca mine care tot salariul de la SOV Invest îl dădeam la firmă. Eu nu am luat niciun ban. Şi de unde vă luaţi bani? Păi, da’ ce, eu nu aveam bani?! Banii mei personali. D-aia mă iubea Vîntu, că nu trebuia să-mi dea bani. Acum l-am costat muuult! Credeţi? Aşa a afirmat el, de faţă cu trei anchetatori şi cu un procuror.

Ce a pierdut SOV? Păi, toată povestea asta costă bani. Care erau principiile cu care el se simţea confortabil? În primul rând, el considera că, în afaceri, morala este un apendice mai nedorit decât cel vernicular infectat.

FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU OPINIA PUBLICĂ

„Un prieten a vrut să mă împuşte“ Ce veţi face dacă veţi fi abordată la Carrefour de un investitor care vă va recunoaşte? Va fi o experienţă oribilă. Am un prieten care mi-a spus că a vrut să mă împuşte la început, când m-a văzut, după care i-a trecut.

V-ar durea să se uite lumea „într-un fel“ la dv.? Să-i auziţi şuşotind în spatele dv.? Indubitabil. Dar pe de altă parte, vreau să trăiesc această experienţă. Vreau să văd cum e, printre altele vreau să am şi această experienţă. Mi s-a întâmplat şi pe culoarele spitalelor, când am fost la control. Nu mă şochează cu nimic. Intenţionaţi să vă întoarceţi la Cluj, la mama dv.? Păi, o să mă duc acasă, să o văd, dar sunt obligată să ră- mân aici pentru că am procesele în Bucureşti, care vor dura cel puţin zece ani de-acum încolo. Vă este teamă că vi se poate întâmpla ceva? La ce te referi? Că o să mă calce o maşină, că o să-mi cadă o cărămidă în cap? Că o să mă otrăvesc cu ceva?! Iaca, nu-mi pasă! Nu am senzaţia pericolului. V-aţi gândit ce-o să faceţi? Nu pot să mă gândesc la nimic, pentru că toate drumurile îmi sunt închise. În principiu, pot să traduc, vorbesc şi scriu în opt limbi, dar nu mă mai ţin ochii. Pot să dau ore de limbi străine.

Câţi bani aveţi, acum? 30 de milioane de lei vechi. Îi veţi investi într-un fond? Problema e că, dacă i-aş investi acum într-un fond mutual, aş pierde jumătate. Pe care dintre oamenii de afaceri ai momentului îl consideraţi cel mai uman? Păi, în primul rând pe dumnealui (SOV - n.r.), pentru că ştie să facă afaceri, scoate bani din piatră seacă. Apoi, din câte ştiu eu, pe Patriciu îl duce bine mintea.

REGRETE

Am păcătuit prin ceea ce se numeşte trufie! Aţi prevăzut căderea Fondului Naţional de Investiţii? Nu mi-am putut imagina că ajung în situaţia de-acum. Deşi în momentul în care am ajuns pe la sfârşitul anului 1999, mă aşteptam în fiecare moment să-mi pice în cap porcăria. V-aţi gândit pe viitor ce faceţi? Efectiv, nu mi-a mai păsat. Eraţi dezamăgită? Nu, eram furioasă. Am fost furioasă pe mine însămi. Şi domnia, ca şi prostia, se plăteşte! Eu am păcătuit prin ceea ce se numeşte trufie! Sunt persoane care l-au ascultat pe Vîntu până la capătul FNI? Dacă vă uitaţi în presa românească, Vlad Soare a stat lângă Vîntu în plin scandal Gelsor şi până s-a prăbuşit imperiul. Şi a stat lângă el când l-a atacat cumplit Băcanu, când l-a atacat toată lumea. Nu pot să-l acuz pe Vlad Soare de naivitate, nici măcar de faptul că ar fi fost un mercenar. Nu vreau. Dar cert este că a stat până la sfârşit alături de el. Mai sunt şi alte exemple? Păi, în primul rând, persoanele care i-au fost apropiate, în afară de Viorel Popa, respectiv Nicolae Popa, toţi au rămas lângă el. Stratan! Ia uitaţi-vă cine este domnul Stratan! (omul de afaceri ieşean Dan Stratan - n.r.). În procese există patru persoane care ştiau ce se întâmplă în porcăria aia. Marian Petrescu, care a fost la început preşedinte şi care a tremurat în faţa lui Vîntu, Viorel Popa, eu şi directorul economic. Restul, moşneguţii aceia nenorociţi sunt inocenţi totalmente. Nici naiba nu le-a spus nimic. Despre Nicolae Popa mai ştiţi ceva? Aveţi idee unde se află după atâta timp? Nu am idee, dar ştiu că nu se va mai întoarce niciodată. Ştiţi că s-a avansat ipoteza că nu ar mai fi în viaţă... Este posibil şi asta. Însă dacă s-ar întoarce, Dumnezeule mare, ce s-ar întâmpla!!! Ce ştiu eu, este un zero barat faţă de ce ştie el! Eu de unele am aflat, de altele n-am aflat decât tardiv, dar el era cel care făcea totul.

ÎNFIINŢAREA ŞI PRĂBUŞIREA UNUI FOND FNI: istoria a ceea ce avea să devină prima „inginerie financiară“ Mai 2000. Prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii declanşa un scandal-monstru, ale cărui efecte aveau să atingă spectrul social, economic şi politic al României. În anchetă erau angrenate justiţia, poliţia, Parchetul, instituţiile financiare, chiar şi Comisiile de abuzuri ale parlamentului.

La aproape opt ani de la acel moment şi două pronunţări ale instanţei, misterul prăbuşirii FNI rămâne la fel de actual. Povestea care se duce astăzi în sălile de judecată şi în faţa camerelor de unde, după cinci ani de arest, Ioana Maria Vlas dă declaraţii în libertate, a început în 1995. Atunci, o societate proaspăt înfiinţată, condusă de către Sorin Ovidiu Vîntu, prelua ceea ce avea să devină cel mai mare fond de investiţii din România. I. SOV Invest: cele două manevre bănoase

Societatea comercială SOV Invest, cea în jurul căreia s-au învârtit consolidarea şi prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), s-a constituit în 1995. Obiectul principal de activitate: management şi administrare, consultanţă pentru afaceri, management de investiţii şi plasamente, precum şi activităţi de studiere a pieţei şi de sondaj.

La acel moment, capitalul social era de o sută de milioane de lei, fiind divizat în 100 de acţiuni nominative în valoare de un milion de lei fiecare. Potrivit Ioanei Maria Vlas, din umbră, controlul era asigurat de Sorin Ovidiu Vîntu, însă, pe hârtie, principalul acţionar era Societatea Generală de Investiţii, cea care avea 80 la sută din acţiunile SOV Invest, numerotate de la 1 la 80. 600 de milioane în patru ani

Vlas spune că două au fost momentele fundamentale ce aveau să consolideze SOV Investul într-un adevărat imperiu financiar. Mai întâi, Societatea Generală de Investiţii a cumpărat acţiuni, după care a majorat capitalul social cu 600 de milioane de lei, pentru ca, pe 2 aprilie 1996, să devină acţionar principal, cu 98,7142 la sută din acţiunile societăţii.

Apoi, pe 25 ianuarie 1999, acţiunile au fost divizate, iar fiecare acţiune de un milion de lei a primit o valoare de 1.000 de acţiuni ori 1.000 de lei. Acţionarul majoritar a devenit Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum şi de Credit (Centrocoop). După şase luni, capitalul social al SOV INVEST era deja de 700 de milioane de lei. II. FNI: „Credibilitatea unui fond este cea a administratorului“ Fondul Naţional de Investiţii (FNI) a fost constituit printr-un contract încheiat pe 17 august 1995. Funcţionarea Fondului urma să fie autorizată pe 15 septembrie 1995 de CNVM. Obiectul de activitate: „mobilizarea economiilor băneşti ale membrilor săi şi plasarea comună a acestora, în condiţii de profitabilitate superioară“. Pentru a-i atrage pe potenţialii investitori şi a acorda o notă de credibilitate proaspăt-înfiinţatului Fond, s-a constituit Consiliul de Încredere.

Interesant este că atribuţiile Consiliului erau legate exact de scenariile ce aveau să devină, în câţiva ani, realitate: protejarea membrilor fondului, în cazul în care fondul se desfiinţează, ceea ce urma să implice restituirea valorii nominale iniţiale a titlului de participare tuturor membrilor existenţi la data desfiinţării. FNI ajunge în mâinile SOV Investului

Momentul-cheie al scandalului FNI a avut loc pe 15 septembrie 1995. Consiliul de Încredere, FNI şi SOV Invest - Sucursala Bucureşti - încheie un contract privind încredinţarea de către FNI a activelor sale, spre administrare, societăţii SOV Invest. După numai doi ani au apărut şi primele nereguli. Pe 31 decembrie, SOV Invest raporta către CNVM un număr de 14.801.200 de unităţi de fond, în timp ce Ministerul Finanţelor, la un control, constata existenţa a 32.766.320 de unităţi. Vlas şi contractul cu CEC-ul

Pentru a salva situaţia, la 24 august 1998, Ioana Maria Vlas a fost desemnată preşedintele SOV Invest. Imediat, în massmedia începe să circule imaginea unei poliţe de asigurare, încheiată între OMNIASIG şi FNI, prin SOV Invest. Prin aceasta, societatea de asigurare se obliga ca, în schimbul plăţii primei de asigurare, să plătească despăgubiri în situaţia scăderii valorii unităţilor de fond sub procentul de zece la sută faţă de valoarea la momentul încheierii contractului.

Acesta a fost şi momentul considerat cheie de către procurori în câştigarea încrederii investitorilor. Un alt moment important în ceea ce avea să devină scandalul financiar FNI s-a petrecut la începutul anului 1999. Camenco Petrovici, preşedintele Consiliului de Administraţie al CEC, a fost contactat de Ioana Maria Vlas, care i-a propus să investească CEC o anumită sumă de bani, neprecizată la acea dată.

Atunci s-a întocmit şi o notă de fundamentare în care s-a precizat clar: „Credibilitatea unui fond este dată de administratorul lui. În piaţă, SOV Invest nu se bucură de o bună reputaţie“. Petrovici a cerut refacerea notei şi a încheiat contractul cu FNI. La doar un an de la acest moment, în mai 2000, FNI se prăbuşea şi izbucnea cel mai mare scandal financiar din România. PROCES

Dosarul „FNI“: judecat, revizuit, rejudecat

La începutul lunii decembrie a anului 2000, 13 inculpaţi - printre care şi Ioana Maria Vlas, la acea vreme urmărită internaţional - au fost trimişi în judecată în dosarul privind prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI). Trei ani mai târziu, Vlas a fost extrădată de autorităţile israeliene, iar în octombrie 2003 pe numele ei a fost emis primul mandat de arestare.

„Îi mulţumesc statului român pentru găzduire“, spunea Ioana Maria Vlas la acel moment. Procesul FNI a început apoi, în săli de judecată arhipline, fără însă a beneficia şi de prezenţa lui Sorin Ovidiu Vîntu, preşedintele SOV Invest. Motivul: acuzaţiile la adresa acestuia au fost mai întâi separate din dosarul iniţial, apoi închise definitiv printr-o soluţie de neîncepere a urmăririi penale.

În octombrie 2005 avea să vină şi prima sentinţă a instanţei: Ioana Maria Vlas a fost condamnată la 20 ani de închisoare şi la interzicerea, timp de cinci ani, a mai multor drepturi civile. Dosarul s-a mutat apoi la Curtea de Apel unde aveau să fie descoperite mai multe nereguli legate de modul în care au fost audiaţi martorii, încadrările juridice şi cuantumul pedepselor acordate. Acum, dosarul „FNI“ se află la Tribunalul Bucureşti, pentru rejudecare. (Mihai Mincan)

Citiţi şi:

"Vlas şi Vîntu îşi trimit bezele" "Vlas, analiză finală" "Ultimele zile ale FNI" "Bani cu lopata pentru privilegiati" "Scandalul FNI l-a ucis pe Petrovici" "Vântu a ordonat să semneze cu CEC-ul" "Memoriile Ioanei Vlas: "Unde nu-i cap, vai de dosarele penale"" "Cum a "scapat" Vintu de "oul fierbinte" FNI..." "CNVM a controlat, dar n-a sanctionat" ""Vintu nu s-a incurcat cu prosti"" ""Pohta ce-a pohtit!"" "Victima colaterala in procesul FNI" "Administratorul a patronat furtul banilor" "FNI a fost creat pentru a fi furat" "Dovada implicarii lui Vintu" ""N-a pierdut decat... FNI-ul"" "Betia puterii si victimele sale" "Vintu: "Cine nu asculta de ordinele mele pleaca!"" "Multi ministri au stat drepti in fata lui Vintu" "CEC-FNI, casatorie prin santaj" "Adevarul meu despre FNI"