Kondyakov este mason, rus si consultant politic.
Acest personaj, asociat traditional in imaginarul colectiv complotului, s-a intalnit la sediul guvernului cu premierul Tariceanu, inainte de suspendarea lui Traian Basescu. Ii frecventeaza pe rusofilul Gusa, pe fostul presedinte prorus Iliescu si pe fostul spion Talpes.
Traian Basescu doar i-a pronuntat numele si, ulterior, la mitingul de la Constanta, ne-a oferit contextul in care sa-l asezam, respectiv renuntarea in timpul mandatului sau la „reminiscentele de control politic dinspre Rasarit”. Restul l-am facut noi, legatura intre Kondyakov si nemultumirea Rusiei fata de o Romanie prea independenta. Astfel, Basescu si-a identificat inamicul intern, alianta dintre politicieni si oligarhi, cu cel extern, Rusia.
Terenul este fertil pentru speculatii. Sentimentele antirusesti, un amestec de ura si frica ce creeaza dependenta, n-au disparut in Romania, doar au fost potolite de garantiile de securitate oferite de intrarea in NATO si in UE.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pierderea Basarabiei si Bucovinei si exportarea prin forta a comunismului leninist au intiparit cu litere rosii in mintea noastra imaginea de dusman atotputernic a Rusiei, relevata de sondajele de opinie. Alexandr Kondyakov ar putea fi insa emisarul adevarat al lui Vladimir Putin. Asa cum „firul rosu” dezlegat de Emil Constantinescu in pragul alegerilor din 2000 a fost un proiect real.
Asasinarea prin otravire cu plutoniu a disidentului Litvinenko si oprirea livrarii de petrol catre Estonia, sunt fetele aceleiasi politici de forta. Pe care Rusia nu si-o mai ascunde in intrigi. Cand Romano Prodi i-a reprosat lui Vladimir Putin coruptia institutionalizata, acesta i-a replicat ca mai bine s-ar uita la Mafia din propria tara. Politica de forta a Rusiei s-a realizat si prin accentuarea rolului presedintelui in adoptarea hotararilor strategice in plan economic, inclusiv in privinta investitiilor externe.
Spre deosebire de Ungaria si Cehia - care au cerut ca investitiile sa fie realizate transparent si, deci, supuse controlului institutiilor -, Romania a incercat sa-i tina pe oligarhii rusi la distanta. Ion Iliescu pentru ca avea de hranit gurile imbogatitilor tranzitiei, Adrian Nastase din teama pentru propria putere (vezi declaratiile fostului premier despre privatizarea Petrom), iar Emil Constantinescu si Traian Basescu din credinta ca sunt nocivi.
Oprit oficial, capitalul rusesc s-a insinuat prin fisurile statului de drept. Astfel, oligarhii rusi au ajuns sa detina industria aluminiului, o buna parte din cea a otelului si, prin interpusi, industria hiodrocarburilor. Ei nu pot fi impartiti in buni si rai, si toti sunt curteni la Kremlin: in spatele Alro si Rafo, ale caror interese au fost sustinute de Cotroceni, stau rusi legati de rusii din umbra oligarhilor adversari Cotroceniului.
Prin declaratiile sale, Traian Basescu atrage atentia ca Rusia are puterea de a destabiliza Romania prin parghii politice si economice. Dar Rusia nu si-a incercat cu succes influenta decat in state cu democratii incipiente si institutii slabe si corupte, ca Moldova si Ucraina. Romania nu are decat doua cai pentru a opune rezistenta: sa-si intareasca institutiile si sa negocieze in cadrul creat impreuna cu partenerii sai occidentali. Un singur om, fie el si Traian Basescu, nu poate tine piept. UE si-a aratat deja nemultumirea fata de radicalismul antirusesc al fratilor Kaczynski.
Recomandările noastre
