Editura Evenimentul si Capital

Invenție epocală a unor studenți: Mașinăria care te duce unde vezi cu ochii

Autor: | | 0 Comentarii | 3254 Vizualizari

Expresia „țintuit în scaunul cu rotile” este pe cale să fie eliminată din vocabular , grație cercetărilor întreprinse, de opt ani încoace, în Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. A fost creat un prototip acționat fie de mișcarea ochilor, fie de cea a capului, oferindu-se un grad ridicat de autonomie pentru persoanele cu dizabilități.

Alexandru se aşează în scaunul cu rotile, jucând doar un rol experimental. Aprinde camera de luat vederi aflată la capătul unei tije metalice, amplasată exact la nivelul capului său. Activarea se face de pe un ecran tactil montat pe mânerul drept al angrenajului.

Tânărul ridică uşor capul. Căruciorul începe să meargă, drept. Există numai legătura între maşinărie şi ocupantul ei, fără niciun alt ajutor. Alex îşi întoarce puţin capul spre dreapta. Agregatul coteşte instantaneu spre aceeași direcție. Apoi își îndreaptă capul spre stânga. Roţile urmează fără cârtire noua țintă.

Omul privește doar înainte. Capul un pic mai sus, față de prima dată. Aparatul respectă noul gest și rulează în linie dreaptă, de data asta prinzând un pic de viteză, pe holul destul de lung.

Se apropie de capătul culoarului. Alex lasă capul în jos. E manevra pentru oprire. Mai există și o altă variantă. Să iasă din dreptul camerei de luat vederi. Dacă devine invizibil, căruțul își încetează rularea.

Urmează altă manevră. Ţine, pentru câteva secunde, capul spre dreapta. Aşa mecanismul se roteşte cu 180 de grade, revenind de unde a plecat. Din Laboratorul de Automatică al Facultăţii de Automatică, Calculatoare, Inginerie Electrică şi Electronică. Mă aflu așadar în Galaţi, la Universitatea „Dunărea de Jos”.

Protagoniștii creativității

Dar să-i prezint, pentru început, pe protagoniștii acestei scene a creativității. Alexandru Daniel Mărgărit, cel care a făcut demonstraţia de mai devreme, este proaspăt absolvent în domeniul Automaticii şi Informaticii Aplicate. Valentin Mihăiţă Ţigănuş e student în anul IV la Automatică şi Informatică Aplicată. Georgian Simion, tot anul IV, la aceeaşi specializare. Alături de ei, profesorul Răzvan Şolea, conferenţiar universitar. Şi, mai presus de orice, un om pe care îl simţi sufleteşte legat de tinerii aceştia, prin felul în care vorbeşte despre ei.

Prezentările fiind făcute, haideţi să intrăm în istoria acestui mijloc al deplasării, după cum a fost remodelat de autorii săi. Profesorul Şolea remarcă de la început că ideea de a crea un prototip de asemenea factură există de vreo opt ani în acest laborator. Și că, nu în cele din urmă, intenţia este de a face viaţa persoanelor cu dizabilităţi un pic mai uşoară.

O experiență de neuitat

Cadrul didactic îşi aminteşte de ceea ce a văzut în 2006 într-un spital din Portugalia, unde erau copii cu diverse afecţiuni severe. Un institut de cercetare din acea ţară crease un scaun cu rotile care se putea mişca doar la comanda utilizatorului său. Asta se putea face dacă suflai într-un tub. Aparatul îţi oferea mai multe opţiuni, stânga, dreapta sau înainte. Suflai în momentul când o anume săgeată era disponibilă pe un ecran, cu tot cu direcția pe care o doreai.

Profesorul venit din România a fost impresionat de bucuria acelor copii în momentul în care micuții și-au dat seama că pot fi oarecum independenţi şi pot face unele mişcări aşa cum vor ei. “E ceva ce nu se poate uita!”, spune bărbatul, vizibil emoționat chiar și după atâția ani de imaginea aceea.

Prima idee pusă în practică

În universitatea gălăţeană se pun bazele proiectului prin implicarea unui student, așa cum era la vremea aceea. Acum vorbim deja despre un absolvent. Nu mai pot să fac cunoștință cu el, pentru că între timp a plecat în Olanda, îmi spun gazdele mele, care fac referire la George Răşcanu. El a creat o pereche de ochelari pe care persoana cu dizabilităţi o poartă atunci când se află în cărucior. Prin această modalitate roţile sunt manevrate numai prin mişcarea ochilor. În speță, a pupilei, aceasta fiind urmărită tot de camera amplasată în dreptul capului.

Profesorul remarcă totuşi că se creează un oarecare disconfort, în sensul sursei de lumină spre care te uiţi. În plus, eşti obligat să ţii pupila nemişcată într-o anume poziţie timp de trei secunde, pentru ca mecanismul să înţeleagă în ce direcţie vrei s-o ia căruţul. Dar opţiunea rămâne oricum viabilă, în continuare, mai ales pentru acele persoane care nu îşi pot mişca nici măcar capul.

A doua variantă, o nouă generație

Cercetările evoluează, intrând în scenă o noua generație de studenți, și de vizionari, în cazul de față referindu-mă la Alexandru Mărgărit. El continuă eforturile începute de George, dar optează pentru altă variantă în privința comenzilor scaunului. Baza întregii activităţi este legată de Matlab, modelator şi simulator de sisteme, un program prin care e controlată mișcarea roților.

Alexandru îmi explică felul cum şi-a pus în practică viziunea. Cum e detectat chipul celui care utilizează angrenajul. „Am folosit o bibliotecă software gratuită”, aceasta fiind “o colecţie de funcţii şi structuri pentru prelucrarea datelor”. Se referă la imaginea venită de pe camera instalată în faţa căruţului.

NEWS ALERT! Andreea Balan, a 3-a oara la spital! ACUM e la urgenta! Primele IMAGINI! Ti se RUPE sufletul

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI