13 decembrie 1918 - represiunea unei greve. S-a vehiculat imixtiunea bolșevicilor ruși. Represiunea a generat și apariția primilor eroi ai clasei muncitoare.
La 13/26 decembrie 1918, peste 600 muncitori au protestat în fața Teatrului Național. El se afla atunci în zona unde astăzi este Hotel Novotel de pe Calea Victoriei. Vis a vis de celebrul Hotel Continental.
13 decembrie 1918 - o situație dezastruoasă din punct de vedere economic
La 13 decembrie 1918, deja Guvernul României revenise în București. Retragerea trupelor Puterilor Centrale lăsase un dezastru economic. Ce nu putuseră lua, trupele ocupantului distruseseră. Economia era în pragul falimentului. Protestele începuseră deja din 6/19 decembrie 1918. Tipografii erau cei mai nemulțumiți. Salariile erau mici și nu fuseseră primite. Tipografii lucrau cu cerneală și plumb. Adică metalele grele care le distrugeau sănătatea. Laptele, deși obligatoriu în dieta celor ce lucrează cu metale grele era o delicatesă. Adică era prea scump să fie cumpărat. Nici vorbă să fie asigurat de angajatori.
13 decembrie 1918 - tipografii bănuiți că erau agenți bolșevici din Rusia Sovietică
Tipografii de la „Sfetea” și „Minerva” au ieșit în stradă. Ionel Brătianu era Președinte al Consiliului de Miniștri. El fusese cel care, pe fondul unei acțiuni subterane rusești (varianta oficială), anihilase și Răscoala de la 1907. Evident, deși problemele greviștilor erau reale, Brătianu nu dorea să cedeze.
Organizatorii protestelor aveau origini românești dar și evreiești sau bulgărești. Astfel, Siguranța îi ținea sub observație deja pe Ion C. Frimu, Gheorghe Cristescu. Alături de ei, mai erau lie Moscovici și D. Pop. Faimosul agent bolșevic de origine bulgărească Cristian Rakovski era și el în schemă. El încercase la Odessa, să-l forțeze pe Alexandru Averescu să retragă Armata Română din Basarabia. Printre organizatori mai erau și tipografi și zețari ca: Iancu Luchwig (tipograf), Sami Steinberg (tipograf), Marcel Blumenfeld (corector-zețar). Marcus Iancu (cizmar), era și el urmărit de autorități.
După reprimarea grevei, perchezițiile au găsit acasă la agitatorii arestați sume de bani nejustificate de salariile lor modeste și broșuri considerate ca fiind materiale de propagandă.
Reprimarea grevei. I.C. Frimu, primul „martir al clasei muncitoare”
Șeful Guvernului Ionel Brătianu dă ordin Generalului Mărgineanu să gestioneze situația fără a folosi focul contra demonstranților. Totuși, generalul consideră că era un atac de forță majoră și se va deschide focul. Rapoartele Poliției și Siguranței identificau printre manifestanți și activiști politici socialiști ca Alecu Constantinescu, Alexandru Bogdan sau Jacques Konitz. I.C.Frimu, arestat, bătut în închisoare, a murit la Văcărești, la 6.19 februarie 1919. Va fi printre primii comuniști care vor ajunge să aibă mormânt la Monumentul Eroilor Comuniști din Parcul Carol după 1945. Au fost zeci de răniți pe 13 decembrie 1918. Numărul oficial al morților din acea zi a fost de 16 protestatari. Studiile publicate în anii regimului comunist au arătat că ar fi murit atunci 102 oameni. Ar fi fost nu zeci, ci sute de răniți conform istoriografiei comuniste.
Agitatorii au primit 5 ani de detenție. Procesul s-a finalizat în februarie 1919. Constantin Mille la „Adevărul” a apărat muncitorii. Avocatul Constantin Titel Petrescu a pledat la bară în sprijinul celor 52 persoane care au ajuns la ancheta finală în vederea condamnării. Guvernul a ales să condamne doar agitatorii și să dea amnistie generală muncitorilor.
Recomandările noastre
