Intrigantul Macron vrea să răpună Perfidul Albion sau planul e chiar mai diabolic de atât?

În istorie, Marea Britanie a fost adesea numită Perfidul Albion, din cauza metodelor nu tocmai creștinești pe care le-a folosit pentru a-și apăra imperiul colonial și interesele economice. În zilele noastre, după Brexit, Regatul Unit pare, însă, să aibă în față un adversar pe măsură, pe președintele francez Emmanuel Macron. Numit, nu fără temei, „Marele Manipulator” de ziariștii din Hexagon, liderul francez pare hotărât să dea lovitura și să fure cea mai de preț perlă a Coroanei Marii Britanii.

Potrivit presei britanice, negocierea unui acord post-divorț între Uniunea Europeană și Marea Britanie este îngreunată în mod deliberat de Macron cu ajutorul lui Michel Barnier, principalul negociator al Brexit din partea UE. După ce Boris Johnson a spus că dorește ca Marea Britanie să aibă un acord de liber schimb cu Bruxelles-ul în condiții asemănătoare celor acordate Canadei, Barnier a răspuns că Regatul Unit trebuie să se ofere  garanții „specifice și eficiente” că va asigura o concurență echitabilă.  „Președintele francez Emmanuel Macron ar putea fi în spatele poziției dure a domnului Barnier”, au acuzat ziariștii britanici de la Express, iar politicienii de pe malul Tamisei le-au sărit imediat în ajutor. Fostul ministru de externe de la sfârșitul anilor 70,  lordul David Owen, a declarat că Macron i-a spus probabil domnului Barnier că nu vrea un acord de tip Canada.

Ceva mai departe cu speculațiile merge John Keiger  – fost profesor la Universitatea din Cambridge. După părerea acestuia, expusă pe larg în The Spectator, Brexit-ul este cea mai bună oportunitate pe care o are Franța de a-și vedea cu ochii cel mai mare vis, acela de a detrona faimosul City londonez  și de a deveni bancherul continentului. „Domnul Barnier, în conformitate cu instrucțiunile președintelui francez, va utiliza probabil discuțiile comerciale pentru a promova această agenda. (…) În funcție de tendințele actuale, centrele financiare din Paris și China sunt pe cale să depășească Londra până în 2021”.

În opinia lui Keiger, francezii urmăresc de multă vreme să speculeze această oportunitate și de aceea "Macron a manevrat pentru a o impune pe Christine Lagarde, fost ministru de finanțe al Franței, în fruntea BCE".

Asociațiile de proprietari riscă amenzi mari. Greșeala pe care o fac președinții de bloc

Prognoza meteo, 18 noiembrie. O zi surprinzătoare în toată România. Veștile sunt îmbucurătoare

Ce ar avea de câștigat Macron? Nu e vorba numai de bani, deși e vorba de sume fabuloase, susține Keiger: „Macron consideră că va exista un „efect de halou” dacă Franța va deveni bancherul Europei, facilitând nu doar reformele sale europene, ci și ambiția sa de a conduce continentul, pe fondul declinului Angelei Merkel și a problemelor economice ale Germaniei".

Sincer să fiu, indignarea jurnaliștilor englezi mi se pare ușor caraghioasă, E cât se poate de firesc ca Macron să lupte pentru țara sa, iar Marea Britanie, de vreme ce a ales să iasă din UE, nu se poate aștepta să se bucure de aceleași avantaje. O astfel de revolta mi s–ar părea mult mai îndreptățită în interiorul UE, dat fiind că Germania și mai nou Franța par preocupate să manevreze politica europeană exclusiv în avantajul lor. Din păcate, puțini îndrăznesc să li se opună.