INTERVIURI CU SCRIITORI. Mircea Dinescu: „Chelnerul lui Labiș, ajuns Erou al Muncii Socialiste, era să fie lichidat de Securitate din pricina unui ghiudem”

INTERVIURI CU SCRIITORI. Mircea Dinescu: „Chelnerul lui Labiș, ajuns Erou al Muncii Socialiste, era să fie lichidat de Securitate din pricina unui ghiudem”

După ce miercurea trecută am vorbit despre întoarcerea lui la literatură, moartea lui Marin Preda sau discreta familie a poetului, discuţia cu Mircea Dinescu merge mai departe. În curtea unui conac al familiei Bibescu, ce seamănă cu decorul dintr-un film de Nikita Mihalkov, Mircea Dinescu povesteşte despre chelnerul lui Nicolae Labiş care era Erou al Muncii Socialiste şi gata, gata să fie lichidat de Securitate din pricina unui ghiudem.

Printre poveşti despre producerea vinului urmează o bătaie între poeţi, pornită de la Ceauşescu sau cum a pierdut Uniunea Scriitorilor o clădire importantă pentru că un armean a împiedicat oboist să îşi serbeze ziua naştere în casa lui. Vine şi despre contractele poetului cu Vântu, Patriciu, sau Prigoană şi, nu în ultimul legat de ce a scris despre poezia lui chiar Eugene Ionesco.

Evz: Cu peste 45 de ani în urmă scriai că „vinul te știe pe de rost” și toată critica literară remarca și acele versuri. Anticipai ce vei deveni? Mircea Dinescu: Nu m-am gândit niciodată că voi deveni producător de vin. Am pierdut mulţi bani în marea agricultură şi m-am vindecat. Apoi am cumpărat domeniul de la Cetate şi m-am gândit să produc mâncare bio şi vin. Mă plimbam prin zonă şi am văzut cum într-o vie imensă păşteau oile, undeva pe la Galicea. M-am interesat a cui este via respectivă şi am intrat în posesia ei legal, după ani de zile de zbateri. Nu cred că lumea mai ţine minte dar Dan Voiculescu, de necaz că apăruse dosarul lui de securitate şi eu eram membru CNSAS a provocat nişte emisiuni la Antene, cum că aş fi furat via de la adevăraţii proprietari. Între timp am plantat 50 de hectare cu vie şi produc 12 soiuri de vin…

Evz: Parcă vinul tău este deja pe piață…. M.D.: Nu este al meu. Sunt unii de la Oprişor, care au luat numele „La Cetate” , profitând de reclama pe care o fac eu acestui loc. Dar o să îi dau în judecată. Eu fac vin de calitate după cele mai moderne metode. Am investit mult în instalaţii franţuzeşti şi nemţeşti şi am angajat şi un specialist. Am mai cumpărat şi o cramă, care a aparţinut familiei Bibescu unde o să mai fac un hotel şi, gata, mă potolesc.

Ne puteți urmări și pe Google News

Postfața lui Eugene Ionesco

„Prin anul 1988 nu mă mai băga nimeni în seamă. Luasem patru premii ale Uniunii Scriitorilor și un premiu al Academiei Române. Aveam deja opt volume publicate la Editura Cartea românească. Aveam un volum în manuscris «Moartea citește ziarul» pe care nu mi-l publica nimeni. Am spus că îl voi trimite în străinătate și așa am făcut. A ajuns la Paris. L-a citit Eugen Ionescu. I-a plăcut, mi-a scris o postfață și m-a ajutat să îl public la o editură de prestigiu”

Apare din nou Marin Preda

Evz: Cititorii noștri au fost foarte sensibili la amintirile cu Marin Preda. Mai ai? M.D.: La un moment dat Preda era invitat la Slobozia la o întâlnire cu cititorii. Mai mergeau critici mari ai literaturii române, cum ar fi Eugen Simion sau Lucian Raicu. M-a luat și pe mine ca să îmi facă un serviciu și să mă laude, să vadă ăia ce poet a plecat din Slobozia. La un moment dat secretarul cu probleme de propagandă din județul Ialomița ne-a dus să vizităm și o fermă de vaci-model, de pe lângă Urziceni. Era ceva ce nu prea mai văzusem. Mașinile intrau în incintă printr-un șanț cu apă să le dezinfecteze. Noi toți cu halate albe. Vacile erau aduse din Olanda, erau foarte scumpe și Ceaușescu se ocupa personal de obiectivul respectiv. La un moment dat Lucian Raicu, uitându-se la șeful fermei îmi spune că îl știe pentru că era chelner la Trocadero. Și că îl servea pe Nicolae Labiș, ba îi dădea și pe datorie. Eu m-am dus, l-am întrebat și omul a zis că așa a fost. Dar la colectivizare , pentru că era membru PCR l-au dus în satul lui și acolo a rămas. A ajuns Erou al Muncii Socialiste și avusese chiar unele necazuri. Ceaușescu venea des la vaci și omul nostru l-a invitat să mănânce niște ghiudem făcut de el. Tovarășul a gustat și după a venit un general, care i-a zis Eroului, „nenorocitule, trebuia să gustăm noi întâi. Te bag la pușcărie”. Omul nostru, Eroul, a avut noroc. Securiștii s-au potolit și el a semnat o hârtie că se făcuseră analizele ghiudemului înainte.

Bătaie între poeți legată de Ceaușescu

Evz: Înainte să devii dizident cu acte în regulă ai mai avut necazuri? M.D.: Am mai avut. O parte dintre scriitori doreau să facă o altă Uniune şi să ne dea pe noi afară. La o întâlnire chiar cu Nicolae Ceauşescu Iulian Neacşu ne-a reclamat pe câţiva dintre noi, pe mine sau pe Dorin Tudoran că nu scriem poezii patriotice şi aşa mai departe. Ne-a turnat, cum s-ar spune direct la Nea Nicu, ceea ce nu prea era o glumă pe atunci. El a venit în vizită pe la Revista Luceafărul, unde lucram eu. El nu lucra acolo dar era prieten cu Mihai Ungheanu. Când l-am văzut am sărit la el şi Dorin Tudoran alături de mine. Lui i-a luat apărarea Cezar Ivănescu...

Evz: Care făcuse box… M.D.: Avea cam 30 de kg pe atunci dar marele poet umbla la el cu o bară de metal. Sincer, nu a fost mare bătaie. Câţiva pumni şi nişte îmbrânceli. A fost însă mare anchetă. Eu când l-am văzut pe Iulian Neacşu i-am zis că le f..t muma- n c...r cu Ceauşescu lor cu tot. A fost o anchetă de partid cum că l-aş fi înjurat pe Ceauşescu. Dar eu am zic că Ceauşescu este al întregului popor şi s-a pus batista pe ţambal.

Evz: După decembrie 1989, când ai ajuns Președintele Uniunii Scriitorilor , te-ai cam răzbunat... M.D.: Nu ştiu dacă a fost chiar aşa. Eu aveam multe duşmănii printre scriitori. În primul rând pentru că fusesem foarte apropiat faţă de Marin Preda. În al doilea rând pentru că eu fusesem chiar dizident. De multe ori, pe vremea când eram chemat pe la partid sau la Uniune , eu făceam cam scandal. De exemplu, înainte să vină Gorbaciov în România, m-au chemat la Uniune să îmi ofere domiciliu forţat la Tecuci. Adică, de la zero lei, zero bani, cum s-ar spune, pentru că nici eu nici soţia nu mai aveam serviciu, mi s-au oferit patru camere la Tecuci şi câte un loc de muncă la o bibliotecă de acolo. Am spus că nu vreau pentru că aveam orgoliul să fiu măcar exilat ca Ovidiu, la Constanţa. I-am spus Preşedintelui Uniunii de atunci că la Constanţa, la mare aş merge. Dar tot atunci i-am zis că ar trebui să le fie puţină jenă de mine. Pentru că nu făcusem mare brânză. Dădusem un interviu într-un ziar franţuzesc în care spusesem ce ştiam cu toţii. Că este frig în case, că se dărâmă cartiere şi biserici... Iar ei scriitorii îşi vedeau de treabă, fără să le pese că un coleg al lor este ţinut la conservă într-un subsol. Ei, am fost ales Preşedinte al scriitorilor şi am îndrăznit să îl dau afară pe Eugen Barbu. Şi au tăbărât pe mine. Zigu Ornea mă prevenise. Dintr-o dată am devenit ţigan şi fiul lui Nicolae Ceauşescu, cu care ar fi trăit mama. Apoi mi-am ucis tatăl după ce îl omorâsem şi pe Preda.

Evz: Uniunea nu prea se află într-o situație bună. Nu mai au sediu, nu mai au de nici unele. M.D.: Ba sediu au, cel de care am făcut eu rost. După Revoluţie m-am dus la Iliescu şi i-am zis că îi dau afară cu forţa pe cei care ocupaseră fostul sediul al US de pe vremea lui Zaharia Stancu. El a zis că iese scandal. Petre Roman a rezolvat. Era liberă Casa Vernescu pe care o pregătea Elena Ceauşescu pentru a-şi face un sediu cu chimia, ceva. Ăştia au trăit ani de zile, fără să mă pomenească pe mine pentru că au făcut cazinou acolo şi luau chirie. Acum, recent au pierdut şi casa de pe Calea Victoriei. O câştigase familia Monteoru, căreia îi aparţinea de drept. Unul dintre membrii ei, un oboist cu acelaşi nume a vrut să îşi facă ziua acolo. El şi probabil restul familiei nu doreau să-i dea afară pe scriitori de acolo, aşa de obraz. Doar că atunci când oboistul a vrut să îşi facă ziua acolo, un armean, Vosganian, care era şi prin conducerea Uniunii scriitorilor, nu a aprobat. Ăia s-au supărat şi i-au dat afară. Asta e tot. Au fost fraieri pentru că familia Monteoru dorea să facă ceva acolo, o fundaţie culturală…

Afaceri în media

EVZ: Am apreciat la tine, în decursul acestor ani, că știi să faci bani... M.D.: Şi să fac şi să pierd, cum a zis Vântu despre mine odată. Eu auzisem despre el că are un talent aproape mistic de a face bani şi el a zis despre mine că am un talent aproape mistic de a face banii praf. Aşa, în decursul timpului, am avut 30 la sută din Dilema lui Pleşu...

EVZ: Și de acolo ai câștigat bani? M.D.: Da, Patriciu a plătit când a cumpărat.

EVZ: Parcă și la Adevărul ai fost... M.D.: Am avut 10 la sută din Adevărul, dar m-am retras pentru că era un idiot de şef care ne trimitea comunicate cu poza lui. Asta m-a revoltat şi am plecat. Şi de la Prigoană, care-mi dăduse câte 10 la sută din Rosal şi Realitatea şi 20 la sută din Etno, am plecat pentru că mă legam prea des de Adrian Năstase şi Prigoană spunea că-l nenorocesc.

EVZ: Dar cum îi păcălești pe toți cu atâția bani? M.D.: Nu am păcălit pe nimeni, aveau nevoie de imaginea mea. Eram sau poate chiar mai sunt un brand. Ca să nu mai vorbim de Academia Caţavencu sau Plai cu Boi. Anul acesta voi reveni mai serios în media poate şi cu un post de televiziune.