Actualitate
Interviu-eveniment cu scriitorul Pascal Bruckner (I). „Închideți granițele Europei, stop refugiaților și falsei victimizări!”
Pascal Bruckner a vizitat ultima dată România la finalul lui noiembrie 2019, cu prilejul lansării romanului Un an și o zi, volum publicat în România de Editura TREI. Am ratat atunci întâlnirea cu profesorul care a predat cândva la San Diego, în America, sau la Paris, la Institutul de Studii politice. Nu și următoarea ocazie, când, prin amabilitatea editoarei Teodora Ivan - mulțumesc! -, l-am cunoscut pe acest intelectual vigilent care înfruntă astăzi derapajele corectitudinii politice și apără Europa de propria orbire.
Pascal Bruckner este un tip elegant, deloc protocolar, sensibil (mai ales la lumină), deschis și, ca orice străin mai de soi rătăcit pe plaiurile Dâmboviței, nerăbdător s-o ușchească înapoi de unde a venit. Are o strângere de mână rășchirată, potrivită cu fizicul cândva viguros. Vocea însă îi este fermă și caldă.
Cea mai mare frică a lui Bruckner
- Florian Saiu: Propun să începem dialogul de la ultimul roman publicat: „Un an și o zi”. Cum simțiți/resimțiți trecerea timpului, stimate domnule Pascal Bruckner? Apoi, în siajul întrebării precedente, ați simțit vreodată că n-ați nimerit în dimensiunea temporală potrivită omului Pascal Bruckner? Ce secvență din istoria omenirii iubiți cel mai mult?
- Pascal Bruckner: Îmi trăiesc timpul ca toată lumea, ca pe o prăpastie, ca pe un abis, dar și ca pe un drum care îmi permite să merg înainte, să avansez. Sigur, de multe ori mi-e teamă că mă voi rătăci într-un univers paralel, dar acest aspect îmi rezervă senzația unei aventuri pe cât de pasionante, pe tot atât de terifiante, deci vii.
- Dar de ce terifiante?
- Terifiante pentru că aș putea să fiu răpit, de exemplu, răpit de o entitate superioară, de o forță islamistă sau de o forță paramilitară din America Latină. Și-atunci chiar că aș intra și aș trăi în alt timp.
Minoritățile și strategiile lor de victimizare
Recomandările noastre
