Judecătorul Puţura Ovidiu a adresat  ameninţări la adresa unor magistraţi pe motiv că ar intenţiona să pronunţe o hotărâre nefavorabilă în cauza în care este interesat,  prin intermediul avocatului a contactat  expertul din dosar  în vederea formulării de explicaţii la instanţă în condiţiile în care nu fusese citat, constituie încă un argument în sensul că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică

Ovidiu Puţura: Şi ce mă de nu îi dau doi pumni în gură în Tribunal, de îi rup picioarele, o calc cu maşina… deci.. nu am mai auzit treburi din astea…este vorba de discutia cu suspecta care ii spunea că nu crede ca poate convinge macar o colega de complet să dea soluţia dorită de Puţura pentru soţia sa( deci trebuia să o convingă măcar pe una din judecătoare căci a treia ar fi rămas în opinie separată…)

CI.: Auzi… să nu cumva să vorbeşti ceva că ştii de la mine… că una, că alta…

Ovidiu Puţura: Nu, îţi dai seama că am… mi-o zis Alina că…

(…)

P.O.: Deci oricum lucrurile sunt foarte simple.

C.I.: Ţi-ai făcut cerere de strămutare?

P.O.: Nu… Nici nu o fac. O calc cu maşina după aia şi gătăm…

C.I.: Măi în ce situaţie mă pui…

P.O.: Stai liniştită, deci nu că o calc eu, îi pun pe doi din ăştia cu.

C.I.: Ce faci?

P.O.: Îi pun pe doi, o calcă cu maşină, stai liniştită, o vezi în spital cu picioarele rupte. N-are rost, nu mă mai stresez, simplu. O calcă ăştia.

C.I.: Te rog frumos… şi eu ce să fac acum…

P.O.: Să te uiţi în dosar şi să faci cum îi… ce rezultă din dosar.

C.I.: Să fac opinie separată?

P.O.: Da. Păi, tu vezi ce rezultă din dosar, apăi lucrurile sunt foarte clare. Socrul meu o cumpărat acest teren cred că în anul 1990 şi ceva, nu mai ţin minte exact, înainte de 2000 oricum. Socrul voia să îşi vândă casa din Beclean şi să se mute în Bistriţa, pentru că fetele erau în Bistriţa… după ce să stea în Beclean. Asta-i adevărat că eu l-am îndrumat, mă de ce nu te duci să cumperi un teren – că atunci nu aveau valoare terenurile, nu avea bani, ştii – cumpără un teren, du-te la o licitaţie, cumpără un teren. El şi l-a ales, ăsta e, OK. Mi l-a arătat şi mie, uite-l. Bineînţeles că pe mine nu m-a interesat, nu m-am dus pe acolo. Dar nu are importanţă asta. El a fost proprietar.