Joi, 22 decembrie, 1989. După prânz începea să se formeze baricada de la strada Batiștei, spre Piața Romană. Mă găseam acolo, adus de știrea ce se răspândea, fără Facebook sau Internet, ci numai din gură în gură, în toată Capitala. Eu mă aflam la ieșirea din metrou - Batiștei - de lângă Intercontinental. Îmi aduc aminte că, pe lângă gard, se strecura poetul de curte Adrian Păunescu. Deja băgat în seamă și huiduit copios, s-a făcut nevăzut (scăpat) cu motivarea că este așteptat la Ambasada Americană.
Autor: Niculae Teodor (pensionar)
Vineri dimineața, 23 decembrie 1989. Lucram la un Institut Central de Proiectări. Pe la ora 11.00, mai marii de la partid ne-au dat liber pentru a face fiecare ceea ce vrem și chiar să participăm la înlăturarea dictaturii. În fruntea coloanei care se deplasa spre Piața Dorobanți mărșăluia și actorul Ion Caramitru. Din sens invers a apărut un domn singur, răvășit și descheiat la geacă: Mircea Dinescu. Poetul n-a stat mult pe gânduri și s-a alăturat coloanei de manifestanți. Noaptea am stat și am apărat Televiziunea.
Sâmbătă dimineața, 24 decembrie 1989. Am plecat spre serviciu, murdar de noroi. Când am ajuns, colegii mei tocmai strigau:„Jos directorul Baboș”. Văzându-mă așa, m-au întrebat de la ce cârciumă m-au dat afară în zori de zi! Când le-am arătat gloanțele pe care le culesesem de pe jos, au înțeles că veneam de la Televiziune.
Recomandările noastre
