"Evenimentul zilei TV" iti da in aceasta saptamana o speciala "Intalnire cu vedeta preferata".

De astazi si pana luni, 9 aprilie (data postei), puteti trimite talonul de participare la concurs pe adresa OP 1 CP 10, Bucuresti, si participa la tragerea la sorti pentru o discutie fata in fata cu celebra gimnasta Nadia Comaneci. Talonul poate fi gasit in editia de vineri, 6 aprilie, a ghidului TV. 

O legenda vie

A uimit o lume intreaga in urma cu 30 de ani la Jocurile Olimpice de la Montreal, cand dadea peste cap tabelele de afisaj cu prima nota de10 din istoria gimnasticii. De atunci, faima Nadiei nu s-a diminuat, ci dimpotriva.

EVZ TV: Va vom  auzi cantand pe “Cutiuta muzicala 6”. A fost mai greu decat la antrenamente sa lucrati intr-un studio de inregistrari?Nadia Comaneci: Am ceva ureche muzicala, dar nu stiu daca stau foarte bine cu muzica. Cand am aflat ca e vorba de inregistrat muzica pentru copii, am spus insa “da” imediat. Fac orice pentru copii, ma fac si de ras pentru ei! Am avut oarece temeri, asa ca l-am intrebat si pe Ilie (n.r.- Nastase) cum a fost sa cante pentru “Cutiuta muzicala”. Mi-a spus ca nu a avut curajul sa cante singur! Am inregistrat deja patru cantece si sper ca a iesit totul bine. 

Cum v-a schimbat viata venirea pe lume a lui Dylan? In primele patru luni de la nasterea lui Dylan, eu si sotul meu ne-am anulat toate deplasarile. Am devenit foarte selectivi cu ceea ce facem, cu contractele pe care trebuie sa le onoram. De asemenea, am ajuns la concluzia ca e mai bine sa ma implic in cateva actiuni caritabile si sa fac bine lucrul asta, decat sa imi anunt participarea la mai multe asemenea actiuni si sa nu ajung sa le onorez. Ma ocup in special de Asociatia Distrofiei Musculare si de o institutie care organizeaza Jocurile Olimpice pentru persoane cu dizabilitati, Special Olympics.

Cat de dificil a fost momentul retragerii si cum ati trecut peste el? Mi-am planuit cu mult timp inainte retragerea. Nu mi-am zis cu trei zile inainte “gata, ma retrag”, asa ca nu am resimtit un soc in momentul acela. Planul initial a fost sa ma retrag la Olimpiada din Moscova, din ’80. Dupa care am zis ca e mai bine sa ma retrag chiar acasa, in Romania. Am vrut sa ies din competitiile sportive intr-un moment in care eram foarte apreciata, nu doream sa ajung in situatia in care lumea sa se intrebe “mai, dar fata asta inca se mai da peste cap?”.

Legatura dumneavoastra cu sportul nu a incetat insa in acel moment, ati continuat sa antrenati. Aveti si o scoala de gimnastica in Oklahoma. Am si antrenat, si arbitrat putin, dar am constatat ca mi-e foarte greu sa le privesc pe fete evoluand in competitii. Simt ca nu am controlul si am emotii foarte mari pentru ele. De fetele de la scoala pe care o am impreuna cu Bart in Oklahoma se ocupa mai multi antrenori, eu nu mai antrenez.

Ce le impinge pe micutele americane sa se inscrie la istovitoarele cursuri de gimnastica, cand au aproape tot ceea ce isi doresc si se vor mai degraba vedete de cinema? in SUA, copiii vin la gimnastica din dorinta de a ajunge undeva, nu din motive financiare. Vorbeam si cu Octavian Bellu despre  asta. La noi a disparut motivatia, dorinta de a fi deosebit, de a ajunge undeva. Pe vremea cand faceam eu gimnastica, nu erai rasplatit cu bani, faceam totul din dorinta de a fi cea mai buna, de a ajunge pe podium. in SUA, esti platit pentru o medalie cu 5.000- 7.000 de dolari. Foarte putin in comparatie cu suma pe care o primesc gimnastele romane, care este de zece ori mai mare. Gimnastele din Romania castiga intre 50.000 si 100.000 de dolari. in conditiile in care faci performanta doar pentru bani, cariera e foarte scurta. E usor in astfel de situatii sa dai vina pe altcineva si sa spui ca antrenamentele sunt foarte dure.

Adulatia romanilor pentru sportivii care ii reprezinta in lume credeti ca a capatat alte forme dupa Revolutie?  Cred ca, pe vremea mea, astfel de competitii care aduceau medalii Romaniei erau si singurele in care lumea avea satisfactii comune uriase. Oamenii sarbatoreau si cate trei zile victoria. Acum s-au mai schimbat lucrurile. Pe de alta parte, faptul ca luai o medalie nu te transforma intr-o celebritate. Lucrurile s-au mai schimbat intre timp. Eu si Bart ne invartim printre actori mari si oameni din showbiz care au un mare respect pentru atleti. Ei stiu ca poti deveni celebru jucand intr-un film, dar campion olimpic nu poti deveni peste noapte.

Cum veti petrece Sarbatorile de Paste ? De Paste voi fi acasa, in Oklahoma, sarbatorim alaturi de prieteni. Acolo nu se mananca miel, ci curcan, dar ouale rosii nu lipsesc de la masa. O sa fie cu mine si o prietena din Onesti.