Victor Ciutacu. Sursa foto: Arhiva EVZ Un bărbat corpolent și cu gura mare umblă nestingherit prin București pe aliniamentul Primăverii-Cotroceni. Când vede camere de luat vederi prin jur, scoate spray-ul din buzunarele parpalacului cu guler îmbănit. Scrie măscări pe garduri și dă declarații televiziunilor avide de spectacol live. Totul, sub ochii amabil-îngăduitori ai polițiștilor, jandarmilor, sepepiștilor. Uneori, năvălește prin redacțiile televiziunilor de știri și, când are noroc, intră și pe post. Unde jignește moderatori, suduie furios, clocotește de revoltă. Se răfuiește spumos, în lipsa preopinenților, ba cu Traian Băsescu, ba, acolo unde e loc, cu Klaus Iohannis. Motivele sunt diverse, de regulă de natură financiară, dar finul analist din el alunecă discret și spre zona ideologică.
Se numește Marian Căpățână, a fost ceva activist politic de nivel mediu în vremea băsismului biruitor, e liberat condiționat după vreo doi ani de ocnă pentru combinații financiare cash pe traseul Bercea Mondialu - Mircea Băsescu și-i place să fie vedetă. Dincolo de pasiunile omului, șochează inactivitatea și indiferența statului, a poreclitelor sale instituții sale de forță.
Totuși, cu război la granițele țării, un individ cu antecedente penale, aflat în perioada de încercare post-detenție, care are obligația să nu mai facă alte rele ca să nu-l umfle potera, mâzgălește zelos gardurile unor obiective cu (teoretic) protecția militară de grad zero. Și devoalează, voluntar sau nu, imensele breșe de securitate.
Deocamdată, doar atât, fără violență fizică, dar cine știe dacă mâine-poimâine nu-i vine ideea de a presăra praf pușcă, de strănutat sau chiar otrăvuri alese pe pragul de la intrarea Administrației Prezidențiale. Sau, de ce nu, că tot e la mare modă, să se incendieze/autodetoneze pe pragul porții Cotrocenilor; eventual, din solidaritate cu rezistența eroică a ucrainenilor în fașa invadatorilor ruși.
Am curaj să pariez că ar ieși niște transmisii live impecabile, cu așa-zisele forțe de ordine spectatori privilegiați. Nu l-ar împiedica nimeni. Fiindcă statul, eșuat cum l-a caracterizat primul jucător de golf al republicii, aproape nu mai există. Deprofesionalizat total, pute de nesimțire. Nici măcar când are instrumente nu le folosește. Nu mai are pic de autoritate, nici măcar n-o revendică. E într-o totală disoluție.
Nu e vreo excepție de regulă, în nici un caz o scăpare. E o stare de fapt. Care se confirmă zi de zi, ceas de ceas. Uitați-vă la povestea horror din Pipera bogaților. Acolo unde frații britanici Tate, mânuitori de milioane fără proveniență concretă, cheltuitori spectaculoși prin cluburi, consumatori și exploatatori de gâsculițe aflate-n căutarea celebrității și a prosperității, totul pe cash, vedete de tabloid, sunt săltați de acasă de mascați doar la cererea Ambasadei SUA. Și puși imediat în libertate de procurorii care se autosesizează doar când ai lu' Simion de la AUR au neclarități pe Holocaust în comunicate de presă.
Ce fac, cum scapă de la audieri, fițoșii acuzați de viol, sechestrare de persoane, lipsire de libertate? Dau un mare chef, la locul faptelor, cu fetele tatuate ca fiind proprietatea lor și cu alte pițipoance. Și postează veselia ca story pe instagram, să dea inimioare "instituțiile de forță ale statului"...
Știu ca-s arogant si genial, dar imi place sa mi-o spuna si altii
Recomandările noastre
