Internetul a devenit o platformă de transmis mesaje politice. Actorii politici au acum oportunitatea de a juca pe o scenă internaţională interesantă.

Întrecându-se, în acelaşi timp, să convingă o audienţă multiplă, vorbind despre politici şi investiţii necesare pentru a întări şi a domina economia digitală care, în cele din urmă, le serveşte propriilor interese. Cu fiecare discurs ţinut sau iniţiativă întreprinsă, ei se pregătesc pentru influenţarea economică, politică, şi militară, putere şi dominare.

Bătălii tactice

Analiza aparţine Melissei E. Hathaway, preşedinte al companiei “Hathaway Global Strategies”, consilier superior al Centrului „Belfer” şi membră a Comisiei Internaţionale pentru Guvernarea Internetului şi a fost postată recent pe pe site-ul Centrului Belfer pentru Ştiinţă şi Afaceri Internaţionale din cadrul Universităţii „Harvard”.

Potrivit autoarei, acest studiu se referă la controversele din ce în ce mai mari şi la interesele concurente care apar în dezbaterea actuală privind controlul şi guvernanţa Internetului şi a infrastructurii sale. Unele ţări sunt mai pregătite şi hotărâte decât altele să câştige bătălii tactice în încercarea de a deveni o putere în ceea ce priveşte Internetul. Unele dintre acestea sunt deplin conştiente de ceea se află în joc; întrebarea este dacă acestea vor fi câştigătoarele sau victimele acestor lupte multidimensionale pentru putere, deoarece iau decizii ingenioase şi nu chiar atât de ingenioase.

Curba cererii

Prima zonă strategică de competiţie este cea economică şi se referă la gradul de conectare şi la dezvoltarea infrastructurii. Până la finele anului 2014, Internetul va fi accesibil pentru aproximativ 40% din populaţia lumii – cea mai mare parte a acesteia locuind în Occident şi în ţări mai dezvoltate. Curba cererii creşte posibilitatea ca gradul de conectare şi penetrare a Internetului în viitorul apropiat să vină din Asia, Africa, şi America de Sud. Totuşi, condiţia principală pentru accesul la Internet este asigurarea infrastructurii prin care se poate furniza servicii de Internet de bandă largă pentru cetăţeni. Guvernele şi companiile concurează pentru a oferi cetăţenilor accesul universal, îngrădind, în acelaşi timp, accesul la programele lor de durabilitate şi dezvoltare economică.

O altă zonă strategică de competiţie este cea politică. Internetul a devenit o platformă de transmis mesaje politice. Actorii politici au acum oportunitatea de a juca pe o scenă internaţională întrecându-se, în acelaşi timp, să convingă o audienţă multiplă, vorbind despre politici şi investiţii necesare pentru a întări şi a domina economia digitală care, în cele din urmă, le serveşte propriilor interese. Cu fiecare discurs ţinut sau iniţiativă întreprinsă, ei se pregătesc pentru influenţarea economică, politică, şi militară, putere şi dominare.

Mesaje ascunse

Când discută cu cetăţenii despre circumscripţia electorală care le poate oferi puterea, legitimă sau nu, - politicienii evidenţiază drepturile individului în ceea ce priveşte accesul la Internet, la o educaţie mai bună, posibilităţi de angajare, bunăstare economică şi dreptul la intimitate. Când discută cu lideri industriali sau guvernamentali, ei subliniază nevoia de parteneriate, punând accent pe legătura dintre furnizarea de servicii esenţiale pentru cetăţeni şi responsabilitatea statului. Dar reuşesc ei să convingă că un parteneriat atât de strâns presupune ca o anumită industrie să lucreze pentru interesele politice, economice şi militare naţionale? Sunt transmise şi mesaje ascunse, dar rămâne întrebarea de ce pârghii de piaţă are nevoie un stat pentru a impune dominaţia colectivă de piaţă şi, prin urmare, creşterea economică reciprocă. În cele din urmă, unii lideri trasează limite, şi încearcă să stabilească reguli de comportament acceptabile pentru alţi lideri.

De exemplu, Franţa şi Germania iau în considerare un sistem Schengen de transmitere a datelor din Europa. Dar acest lucru ridică o altă întrebare: intenţia acestei propuneri este de a proteja mai bine intimitatea cetăţenilor sau de a controla comerţul electronic şi fluxurile de date transfrontaliere?