În chip ironic, chiar când voia să renunţe la locul de muncă din acel bar şi totodată la ambiţiosul proiect artistic, femeia fotograf a întâlnit un mare boss al Yakuza. Totul s-a întâmplat la un „matsuri” (n.r. – cuvândul japonez ce înseamnă festival). Un bărbat a venit la ea şi a invitat-o să bea ceva împreună. A aflat ulterior că era chiar liderul uneia dintre cele mai puternice familii Yakuza. Şi cum o parte a proiectului se baza pe „irezumi” (n.r. – un tatuaj japonez care acoperă de obicei o parte sau majoritatea corpului şi care este asociat cu Yakuza), Chloé a ajuns să afle cât de importante sunt tatuajele în cultura organizaţiei mafiote. „Ele reprezintă mai mult o dovadă de răbdare şi anduranţă. Se referă la cât de mult poţi suporta durerea.” Aşadar, un al treilea diamant pentru Yakuza, dar stigmatizate de societatea japoneză. Aşa sunt privite tatuajele „irezumi” în Japonia zilelor noastre.

Înfierarea tatuajelor în locuri publice

Eroina proiectului „Îţi dau viaţa mea” a aflat pe propria-i piele că societatea japoneză pare oarecum prinsă în perioada în care era feudală… „Cred că pot fi unele neînţelegeri cu privire la prezentarea tatuajelor din fotografiile mele. Ele chiar nu sunt o declaraţie de modă în Japonia. Sunt ceva care chiar te vor scoate în evidenţă. Nu poţi merge la băile publice. Am un mic tatuaj şi trebuie să-l ascund când merg la sala de forţă”, a spus femeia din Franţa. Drept urmare, artiştii tatuatori sunt asimilaţi cu membrii familiilor pe care îi tatuează. „Ei sunt consideraţi nelegiuiţi. Guvernul le cere chiar să aibă licenţă medicală pentru a putea să tatueze.”

Contactul cu femeile din Yakuza

Uşor, uşor, liderii familiei au început s-o prezinte consoartelor. După ce a câştigat greu încrederea bărbaţilor, a câştigat-o şi mai greu pe cea femeilor. Jafé o structură patriarhală, în care femeile puteau avea doar un număr limitat de roluri. În cea mai mare parte a timpului, ele erau soţii sau amante, iar câteva chiar divorţaseră pentru a fi cu un membru Yakuza. O altă descoperire a fost legată de faptul că femeile căsătorite cu greii organizaţiei aveau în permanenţă o gardă de corp care era tot femeie. Yumi, cea însărcinată cu securitatea soţiei boss-ului, a fost cea care i-a dezvăluit acest aspect. În ciuda acestui aspect, soţiile nu au nicio putere de decizie în interiorul familiei mafiote. Viaţa acestor decurge plat şi monoton, departe de afacerile murdare ale soţilor. Totuşi, indiferent de statut, toate femeile din sfera Yakuza sunt dedicate cauzei şi „îşi dau viaţa” dacă situaţia o cere.

Cerc închis pentru soţiile din Yakuza

Din cauza activităţilor ilegale ale bărbaţilor, femeile se feresc să interacţioneze cu altele din afara Yakuza. „De obicei stau între alte soţii pentru că trebuie să trăiască o viaţă secretă. Nu sunt foarte conectate cu alte cercuri din afara sferei lor. Eu am fost o femeie încercând să înţeleg o altă femeie. A fost important pentru mine să am acest schimb cu ele, aşa că le-am invitat să-mi scrie scrisori despre tatuajele lor. Iată ce i-a transmis într-una dintre note Yuko, fiica unui Yakuza:

„Motivul pentru care mi-am făcut tatuajele este că am vrut să descurajez anumiţi bărbaţi să se apropie de mine. Am vrut să trăiesc independentă, fără să depind de un bărbat; acesta a fost gândul care m-a încurajat să încep să mă tatuez. Aveam 38 ani… Pentru restul vieţii am decis că vreau să trăiesc independentă şi pe cont propriu. Pentru mine, tatuajul de pe spate reprezintă un motiv de mândrie şi de asemenea mă păzeşte şi mă protejează.”

„Pentru mine a devenit mai degrabă o experienţă umană decât una fotografică, pentru că acolo a fost o curiozitate provenită dinspre ambele părţi. Cred că ei au crezut că este o nebunie ca o femeie din Franţa să vrea să ştie mai multe despre ei”, a spus în încheiere Jafé.