Independența Statului Israel. Cum s-a complicat „chestiunea palestiniană”?  Doar Israel s-a ridicat în dauna Palestinei?

Ca să înțelegem problema cheie a Orientului Mijlociu, adică diferendul israeliano-palestinian, evident, ar trebui să o luăm de la momentele biblice, de la robia evreilor în Egipt,  eliberarea de către Moise și Aaron, robia babiloniană, elibrarea de către Perși și înfrângerea filistinilor la Ierichon de exemplu. A urmat apoi conflictul cu Alexandru Macedon, a urmat conflictul cu Roma, soldat cu expulzarea evreilor din Ierusalim.

Independența Israelului. Maccabeii, Vespasian, Simon bar Kokhba

Maccabeii au condus o răscoală contra dinastiei elenistice seleucide în secolul II î.Hr.  A urmat apoi cucerirea lui Vespasian și lichidarea Iudeii ca regat clientelar. Eleazar, ultimul lider zelot s-a sinucis cu toți ai săi în fortăreața Massada pentru a nu cădea prizonieri romanilor.

Evreii au continuat să reziste până la punctul culminant din timpul domniei lui Hadrian, răscoala lui  Simon bar Kokhba, care a fost cu greu înfrântă. Romanii i-au izgonit pe evrei din Ierusalim, declarat oraș închis pentru ei. Treptat, evreii vor ajunge în întree arealul mediteraneean, roman. O mică parte a evreilor, Ishuv a rămas pe loc, marginalizată.

Bizanțul, arabii. sasanizii, arsacizii (parții), selgiucizii și otomanii (turci) au influențat zona.Evreii din Europa au început în a doua jumătate a secolului XIX au început să se organizeze în spiritul revenirii acasă în Eretz Israel, prin ideologia lui Theodor Hertzl, sionismul, adică apariția în Palestina a unui stat al evreilor. Evreii au cumpărat pământ de la statul otoman, apărând coloniile evreiești. Cea mai mare stăpânire au avut-o otomanii, Imperiul Otoman prăbușindu-se în 1922, Republica Turcia semnând Tratatul de la Lausanne,

Independența Israelului. Mandatul Britanic

Perioada 1922-1948 a fost așa numita perioadă a Mandatului Britanic. Palestina, ca mai toate vilayiet-ele otomane (termenul corect pentru o provincie otomană este vilayet-ul condus de un pașă, nu pașalîc) era pestriț etnic. Mandatele de după Tratatele de Pace de la Paris-Versailles reprezentau moduri în care aliații au decis dacă fostele provincii puteau fi sau nu independente. Palestina a ajuns sub mandat britanic.

Libanul  și Siria au ajuns sub mandat francez, britanicii având control și în zona Irakului de azi, a teritoriului de azi al Iordaniei și al Egiptului.Tratatul de la Lausanne din 1923 a intrat în vigoare în 1924. Treptat, Egiptul, Siria, Irakul, Libanul, Trans-Iordania (Iordania de astăzi) au început, sub auspicii internaționale să proclame statutul de naționalitate pentru populațiile care locuiau pe teritoriul lor.

În Palestina, lucrurile au rămas incerte, Al Doilea Război Mondial a adus Holocaustul, iar ONU a decis că în contextul în care s-a proclamat și națiunea palestiniană, din considerente istorice, existența Palestinei era cumva în balanță cu a unui stat evreiesc.

Independența Israelului - 14 mai 1948. Greutățile din următorii 45 de ani

La 14 mai 1948, s-a proclamat Statul Israel. A urmat replica statelor arabe care nu au fost de acord ca evreii să aibă jumătate din Palestina. Egiptul, Siria, Transiordania (Iordania) au luptat contra Israelului. Armata Israelului, Haghanah, forțele paramilitare Palmah au avut succese importante, ceea ce a dus la o situție în care, Israel, având sprijinul ONU a reușit să tranșeze în favoarea sa situația.

Practic, după 1948-1949, Israel, Egipt, Siria și Transiordania (Malul Estic al Iordanului) au acaparat părți din teritoriul unde trebuia să se dezvolte statul Palestinei. Adică Fîșia Gaza, Malul de Vest al Iordanului (Cisiordania) sunt părți de pe actualul teritoriu israelian unde trăiesc palestinieni. În rest, celelalte state vecine și adversare Israelului (componente ale Ligii Arabe) au și ele teritorii palestiniene.

În fapt, trans-iordanienii (iordanienii de azi) și palestinienii au o compatibiliate etnică de până la 90%. Războaiele din 1967, 1973 au fost câștigate de Israel. Israel a ocupat Peninsula Sinai de la Egipt, Platoul Golan de la Siria, pe care le-a retocedat pe etape. Tratativele de la Camp David din 1978 și Oslo din 1993 au încercat să creeze un stat palestinian autonom. Organizația pentru Eliberarea Palestinei a lui Arafat, organizațiile Fatah și Hamas au continuat să lupte. Iranul devenit islamic din 1979 a susținut cauza palestiniană devenind principala forță „anti-sionistă”.

Așadar, nici la 76 de ani de la proclamarea independenței Israelului, lucrurile nu sunt pe punctul de a intra pe o linie pacifistă. Atacul Hamas din 2023 și replica Israelului complică serios ecuația păcii și războiului în Orientul Mijlociu. Coroborat cu războiul din Ucraina, conflictul dintre Hamas și Israel capătă alte dimensiuni, dincolo de un simplu conflict regional din Orientul Mijlociu.