În aprilie, platforma Twitter a lui Elon Musk a creat vâlvă atunci când a etichetat mai multe instituții publice de presă, printre care National Public Radio (NPR) din SUA, BBC din Regatul Unit și CBC din Canada, ca fiind „afiliate statului”. Aceste instituții de presă, care au finanțare publică și sunt independente din punct de vedere editorial, au contestat acest lucru prin reducerea, sau în cazul lui NPR, prin încetarea activității de pe platformă.

Până la urmă, Twitter a eliminat aceste etichete controversate, însă a eliminat și etichetele similare ale unor instituții de presă ca RT din Rusia și Xinhua din China care nu și-au ascuns niciodată identitatea de canale de propagandă ale guvernului.

Totuși, surpriza în ceea ce privește platforma Twitter nu a fost lipsa unei politici coerente de etichetare, ci mai degrabă confuzia legată de misiunea serviciului public de presă. Grupând RT și Xinhua împreună cu NPR și BBC, Twitter nu a reușit să recunoască elementul principal care separă presa controlată de stat de presa publică: independența editorială. De exemplu, Xinhua a fost creată pentru a disemina mesajele guvernamentale ale Partidului Comunist Chinez (PCC). În schimb, BBC dispune de structuri care îi împiedică pe politicieni să intervină în procesul editorial de luare a deciziilor.

Din păcate, diferențele clare și anterior evidente dintre presa controlată de stat și presa publică au devenit din ce în ce mai vagi în ultimii ani din cauza atacurilor politicienilor, care se opun raportării critice a știrilor, și presei private, care a încercat să destabilizeze conducerea și modelele de finanțare ale presei publice în mai multe țări.

Acest lucru a condus la inițiative, chiar și la campanii în Regatul Unit, de reducere a spațiului alocat presei publice independente. Potrivit datelor colectate în 2022 de State Media Monitor, un proiect de cercetare desfășurat în 157 de țări, aproximativ 84% din 595 de instituții publice de presă din lume nu au independență editorială.

Două treimi din cele 102 de instituții publice de presă care au independență teritorială se află în Europa, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă. În zone extinse din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, Africa Subsahariană și Asia, nu a existat niciodată o instituție publică de presă independentă.

În Europa, 51% din presa publică și de stat se bucură de independență editorială, o concentrație semnificativ mai mare comparativ cu alte regiuni ale lumii. Cu toate acestea, pentru un continent care se mândrește cu faptul că este locul de naștere al presei publice, proliferarea instituțiilor de presă cu control editorial este îngrijorătoare.

Acest lucru este îndeosebi evident în mare parte din Europa de Est, acolo unde experimentul de transformare a fostei prese de stat în presă publică independentă a început odată cu căderea comunismului în anii 1990. Amploarea eșecului acestui experiment poate fi observată la BNT din Bulgaria, MTVA din Ungaria, TVP și Polskie Radio din Polonia și la RTS din Serbia, care sunt de fapt o portavoce pentru administrațiile de la guvernare din țările respective. Singurele excepții și singurele posturi publice cu adevărat independente din această regiune sunt televiziunea și radioul public din Republica Cehă și LRT din Lituania.

Totuși, există vulnerabilități chiar și în cazurile în care presa publică a primit independență editorială. De exemplu, RTVSLO, postul public de radio și televiziune din Slovenia, a dus o luptă grea cu fostul prim-ministru populist al țării, Janez Jansa, în ceea ce privește organele de conducere ale postului. Această tactică este frecvent utilizată de administrațiile politice din regiune, inclusiv de politicieni ca Viktor Orban ai cărui aliați controlează acum Consiliul Media al Ungariei, pentru a controla instituțiile publice de presă. Cu toate acestea, datorită unei decizii judecătorești din luna mai a anului trecut, conducerea operațiunilor RTVSLO este numită acum în comun de grupuri ale societății civile și de angajați, nu de parlament, o mișcare ce ar trebui să sprijine autonomia postului public de radio și televiziune.

Atacurile asupra presei publice au început să devină din ce în ce mai obișnuite în Europa de Vest. În Regatul Unit, o mișcare de dreapta desfășoară în prezent o campanie pentru oprirea finanțării BBC. Postul național de televiziune din Regatul Unit este finanțat printr-o taxă pe care toate gospodăriile sunt obligate să o plătească. Actualul guvern conservator ia în calcul reanalizarea mecanismului de finanțare pe bază de taxă, însă experții din toate zonele spectrului politic au avertizat că eliminarea acestui model ar putea destabiliza postul și ar putea pune în pericol independența sa.

În mod similar, ORF este un post public de radio și televiziune din Austria care a devenit independent printr-un referendum în anii 1960 și care se confruntă acum cu o criză generată de creșterea presiunii politice și de încercarea reformării modului de finanțare, ceea ce ar putea duce la pierderea venitului obținut din taxa radio-TV începând cu 2024.

De asemenea, postul public de radio și televiziune RAI din Italia, care de-a lungul istoriei sale a fost supus unor interferențe prin intermediul consiliului de conducere, s-a confruntat cu demisia directorului său ca urmare a unei „ciocniri politice”.

Este adevărat că posturile publice de radio și televiziune trebuie să se adapteze la vremuri și să-și ajusteze oferta, mai ales dacă intenționează să atragă un public mai tânăr. Iar dacă vor să atingă acest obiectiv, atunci vor trebui să-și modifice modelele de finanțare și structurile de conducere pentru a-i oferi publicului un cuvânt mai important de spus în stabilirea grilei și pentru a putea concura în mediul digital.

Cu toate acestea, pentru ca o astfel de tranziție să aibă succes, va fi nevoie pe parcurs de măsuri de protecție împotriva influenței politice și instabilității pieței. În multe țări, vorbim despre posturi de radio și televiziune care sunt singurele care urmează reguli editoriale riguroase și despre medii imparțiale care sunt bine plasate pentru a împiedica dezinformarea și eforturile politice de denigrare a climatului media. Este evident că acestea au nevoie de reformă, însă au nevoie și de sprijin. Într-o epocă a dezinformărilor, instituții de presă ca NPR, BBC și alte posturi independente oferă o sursă valoroasă de știri pentru milioane de cetățeni, fără părtinire sau interpretare. Dacă nu reușim să recunoaștem și să apărăm statutul lor unic și valoarea lor pentru societate, atunci democrația noastră își va continua declinul.

 

Marius Dragomir este directorul Media and Journalism Research Center, un grup de reflecție concentrat pe studiul presei, jurnalismului, politicii și tehnologiei.