Procurorul General Avichai Mandelblit ar fi putut acţiona similar în cele trei dosare de corupţie ale lui Netanyahu, mai ales în cazurile 2000 - în care Netanyahu e acuzat că i-a ajutat pe proprietarii ziarului Yedioth Ahronoth, publicaţia-soră a Ynet, să-şi zdrobească cel mai mare concurent în schimbul promovării imaginii sale - şi 3000 - în care vărul şi avocatul personal ai lui Netanyahu sunt acuzaţi că au dirijat o tranzacţie cu armament a statului astfel încât să profite personal câteva personaje implicate în ea.
Mandelblit ar fi putut lansa o condamnare publică necruţătoare, întrucât corupţia premierului e strigătoare la cer, însă şi el şi procurorul de caz au decis altfel.
Pe de altă parte, cazul 1000 - în care Netanyahu e acuzat că a primit cadouri ilegale de la mogulul de la Hollywood Arnon Milchan şi de la afaceristul australian James Packer - trăsneşte, din perspectiva publicului, a mită şi a comportament penal, sau cel puţin inadecvat; însă acesta a fost cel mai puţin popularizat de presă şi aproape că a dispărut în obscuritate.
Recomandările noastre
