Timp de 47 de ani se luptă în pustie cu diavolii care o muncesc. Când o găsește Zosima, un călugăr care venise în deșert să se reculeagă înainte de Paști, Maria, cu câteva zdrențe rămase pe ea, slabă și neagră de soarele nimicitor, cu păr puțin și alb ca lâna în cap, ajunsese la un asemenea grad de sfințenie încât, când se ruga, se înălța de un cot în văzduh.
Și deși nu știa carte și nici nu călcase într-o biserică decât atunci când se închinase Sfintei Cruci, ea putea cita pasaje întregi din Scripturi.
După ce îi spune lui Zosima cumplita poveste a vieții sale, îi cere ca, în anul următor, tot înainte de Înviere, să-i aducă Sfânta Împărtășanie. După un an, în Joia Mare, Zosima îi aduce Darurile la malul Iordanului, cum făgăduise.
La scurt timp, apare și femeia, face semnul crucii deasupra apelor, după care trece Iordanul pășind ca pe uscat. Se împărtășește, îi cere lui Zosima să vină și la anul, apoi trece din nou râul pășind pe ape.
Ne puteți urmări și pe Google News
După încă un an, călugărul o găsește pe Maria moartă, cu mâinile pe piept și fața spre răsărit. Alături, pe pământ, lăsase scris un mesaj în care spunea că s-a stins în aprilie, chiar în Vinerea patimilor și îl ruga pe Zosima s-o îngroape creștinește. Călugărul începe să sape cu un lemnișor pe care-l găsește prin preajmă, însă pământul uscat îi face munca anevoioasă.
Atunci, din pustie apare un leu uriaș, care îi linge picioarele Mariei, apoi, cu ghearele, începe să sape groapa.
Zosima spală trupul moartei cu lacrimile sale, rugându-se, apoi o îngroapă după cuviință. Leul se întoarce în deșert, iar călugărul la mănăstirea sa.
Din gură în gură, minunata poveste a Mariei Egipteanca a ajuns până la Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, care a așternut-o pe hârtie.
***
Printr-o fericită coicidență, anul acesta ziua Sfintei cade în miercurea din a cincea săptămână a Postului Mare, când în toate bisericile se oficiază Denia Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, numit și „Canonul lacrimilor”.
Un sfâșietor imn de pocăință, în care este invocată și Maria Egipteanca, credincioșii cerându-i ca ea, care a cunoscut deopotrivă adâncurile păcatului, noianul lacrimilor de pocăință și culmile sfințeniei, să mijlocească la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre.
Recomandările noastre
