Incredibila poveste a orfanului Ghiţă, încurcat în maternitate

Şansa lui a fost că mama l-a abandonat în maternitate. Şi tot şansă a fost faptul că, atunci când s-a întors după el, a luat acasă, din greşeală, alt copil.

Ghiţă are 29 de ani, iar mamă şi tată i-a fost statul. A crescut în cinci orfelinate din Maramureş, iar copilăria şi-a trăit-o ca într-o turmă: erau sute de copii în centrele în care a stat, cu dureri şi frustrări ce nu interesau pe nimeni, cu noduri în gât când rostea cineva cuvântul "mamă", cu trai mizer, abuzuri şi umilinţe. La casa de copii nu l-a căutat niciodată nimeni. De fapt, mama lui nici nu ştia că are un copil în orfelinat. Îl abandonase la naştere în maternitate, dar după un an s-a întors să îl ia acasă. Din greşeală, asistentele i-au dat însă un alt Gheorghe, de aceeaşi vârstă şi, dintr-o altă greşeală, cu acelaşi Cod Numeric Personal. Simţea că ceva nu e bine. S-a spânzurat înainte să afle ce "A fost mai bine aşa", spune acum Ghiţă, după ce, într-o vizită la familie, a aflat că tatăl, alcoolic, îşi bate frecvent cei trei copii, că mama şi-a pus ştreangul de gât nemaisuportând bătăile bărbatului, şi că celălalt Ghiţă, hoţ de meserie, e în puşcărie. "Nu mă interesează să ştiu despre el, şi nici el despre mine. Nu vreau să mă mai lege nimic de trecut. Dacă părinţii mei ar fi avut o altfel de viaţă, poate l-aş fi invidiat. Dar aşa, în niciun caz", spune tânărul, când este întrebat despre cel care i-a luat locul în familia biologică. Experienţa lui l-a făcut să tragă o concluzie cinică: "Dacă părinţii sunt limitaţi, mai bine rămâi în sistemul de protecţie. Dacă m-ar fi luat acasă, poate aveam parte de dragostea părintească, dar eram trimis la cerşit, nu la şcoală. Decât să creşti fără educaţie, mai bine fără dragostea părintească". La dosarul de la Direcţia de Protecţie a Copilului există declaraţii ale mamei, date de-a lungul anilor, în care spune că simte că ceva nu este în regulă în privinţa copilului pe care îl luase acasă. A tot cerut reanalizarea cazului ei, însă, când iţele s-au descâlcit în sfârşit, a fost prea târziu pentru ea. Se spânzurase cu două luni înainte. Refrenul copilăriei: "Încă îţi căutăm familia" Copil fiind însă, visa la momentul în care va intra cineva pe poarta orfelinatului să întrebe de un băieţel pe nume Ghiţă. La sfârşit de săptămână şi în vacanţe îi petrecea cu privirea pe colegii care erau luaţi acasă de părinţi. "La mine de ce nu vine nimeni?", îşi întreba educatorii. "Încă îţi căutăm familia. Nu i-am găsit, dar suntem pe drumul cel bun", era răspunsul clasic.

"Din clasa a V-a nu i-am mai crezut, şi nici nu mai simţeam atât de puternic nevoia de a fi luat acasă de familie". În mediul acela chinuit, Ghiţă avea o singură plăcere: să înveţe. Iar acest lucru i-a deschis porţile spre un liceu, apoi spre o facultate. A făcut Liceul Agricol "Ion Ionescu de la Brad", apoi a studiat "Teologie catolică" în cadrul Universităţii de Nord din Baia Mare. Fără buletin până la 18 ani După desfiinţarea caselor de copii de tip mamut, de Ghiţă s-a ocupat asociaţia Hope and Homes for Children (HHC) România, care luptă pentru înlocuirea sistemului instituţional de protecţie a copilului cu cel bazat pe conceptul familial. HHC i-a plătit cărţile în facultate, l-a ajutat cu chiria şi i-a plătit avocat care să-l ajute să-şi "recupereze" identitatea. Până la 18 ani băiatul nu a avut buletin pentru că, deşi se descoperise o eroare, nimeni nu era dispus să elucideze misterul. La majorat, statul a fost nevoit să-i facă documentul, pentru că baiatul să poată da BAC-ul. Cazierul celuilalt Ghiţă l-a împiedicat să se angajeze Când a vrut să se angajeze şi a avut nevoie de cazier, a aflat că acesta era pătat cu trei furturi calificate şi, mai mult, că el ar trebui să fie, de fapt, în puşcărie. A fost nevoie de intervenţia decanului de la "Teologie", care să confirme că băiatul e student, nu hoţ calificat, iar ulterior s-a deschis proces pentru soluţionarea problemei CNP-ului. Fundaţia HHC i-a angajat avocat, dar procedura a fost greoaie, mai ales că judecătoarea din Baia Mare considera că nu are probe suficiente la dosar şi vroia test de paternitate. Problema s-a rezolvat abia luna trecută. Încurcăturile cu buletinul şi cazierul pătat l-au împiedicat pe Ghiţă să se angajeze. A făcut voluntariat în asociaţii în timpul facultăţii, a lucrat apoi fără forme legale, iar când şi-a recuperat identitatea venise criza, iar şansele de angajare sau redus drastic. Ghiţă şi iubita lui fac viaţa mai frumoasă copiilor orfani Teri, iubita lui, trece la rândul ei printr-o perioadă proastă. Criza a lăsat-o şi pe ea fără loc de muncă, aşa că, deocamdată, fac amândoi voluntariat în casele de tip familial în care cresc copiii orfani. Le organizează petreceri de sărbători şi cu ocazia zilelor de naştere, îi ajută la teme, îi duc în parc ori la film.

La fel ca Ghiţă, Teri a crescut în casele de copii din Maramureş. Au trecut prin aceleaşi instituţii, au trăit aceeaşi dramă, dar, fiind de vârste diferite, nu s-au întâlnit decât în urmă cu şase ani. Se pregăteşte de nuntă Asociaţia HHC le plăteşte celor doi tineri chiria şi le dă bonuri de masă până se vor putea întreţine singuri, iar ei bat la uşile firmelor să se angajeze. Ideal pentru amândoi ar fi să lucreze cu copiii. Lui Ghiţă i-ar plăcea să fie şi consultant în vânzări la o firmă de telefonie mobilă, dar nu ar refuza, de fapt, nicio slujbă decentă. Au nevoie de bani, nu doar să se întreţină, ci şi pentru nunta pe care au plănuit-o anul viitor. Iar apoi, pentru copilul pe care îl doresc şi pe care îl vor iubi aşa cum visau ei în propria copilărie. DEVOTAMENT "Nu-l las nici pentru Enrique Iglesias" Teri, prietena lui Ghiţă, a avut o viaţă asemănătoare. Abandonată în maternitate, ştie doar că pe mama ei o cheamă Viorica şi că în dreptul numelui tatălui e o linie. Şi ei i-a plăcut să înveţe, a făcut liceul şi facultatea şi e licenţiată în "Asistenţă socială". "Încă de mică, mă axam pe învăţătură ca să uit de toate. Şi pentru că eram silitoare, eram tot timpul pe listele celor care mergeau în excursii şi tabere". În clasa ei erau 28 de fete, iar profesorii făceau meditaţii cu ele. "De fapt, doar eu făceam teme, celelalte ascultau muzică ori se machiau", îşi aminteşte Teri. Fata a lucrat de la 17 ani, ba în supermarket, ba în pizzerii, ori la locuri de joacă. În ultima perioadă, însă, îi este greu să-şi mai găsească un loc de muncă, aşa că a rămas doar cu voluntariatul. Cele trei colege care muncesc cinstit în străinătate au chemat-o şi pe ea. "Nu-l las eu pe Ghiţă. Nu-l las nici pentru ...Enrique Iglesias", se amuză tânăra. "Nu ne ţine nimic în ţară, suntem singuri pe lume, nu ne avem decât unul pe altul. Dacă am primi amândoi oferte de muncă în străinătate, am pleca fără să clipim", mai spune Teri. "Dacă părinţii sunt limitaţi, mai bine rămâi în sistemul de protecţie. Decât să creşti fără educaţie, mai bine fără dragoste părintească." GHIŢĂ, tânăr crescut în casele de copii din Maramureş

Valentin Ceaușescu, apariție rară în public. Evenimentul pentru care fiul fostului dictator a ieșit din anonimat

Cătălin Cîrstoiu, la HAI România: „Să nu vă așteptați de la mine să mă retrag”. Video