Nicușor Constantinescu folosește un ton moderat, departe de reacțiile violente care îl caracterizau, în urmă cu câțiva ani.”A câtă oară mi se întâmplă? Se transformă actul de justiție, dintr-un act calificat judiciar, într-unul de impresionare a publicului nespecializat”, începe Constantinescu, vorbind, punctual, despre dosarul Retrocedărilor:

 

“În calitate de consilier local independent (2000-2004) am fost membru al Comisiei de aplicare a Legii10/2001. În comisia de aplicare a Legii10/2001 se centralizau înscrisurile provenite de la serviciile de specialitate, acordânduli-se prezumția de legalitate și autenticitate, pentru că în spatele acestor referate au existat, întotdeauna, înscrisuri provenind de la funcționarii publici, membri ai serviciilor de specialitate aflate în subordinea primarului, evaluatori acreditați ANEVAR, de la Direcția Finanțelor publice Constanța, etc. Din expertizele efectuate în cauză s-a dovedit că niciun bun imobil, din toate retrocedarile, nu a aparținut domeniului public al statului sau plajelor. Faleză a fost definită abia în ianuarie 2003, la intrarea în vigoare a OUG202/2002, până atunci nespecificându-se ce înseamnă aceasta, unde începe și unde se termină.

 

Nu există nici un act normativ din jurnalele Consiliului de Miniștri, HG care să dea alt statut stățiunii Mamaia, terenurilor aferente activelor Cazino Nord și Cazino Sud, decât acela de proprietate privată la momentul respectiv a Primăriei municipiului Constanța. Atât raportul topo, cât și expertiza de evaluare precizează foarte clar că, la momentul atribuirii, toate terenurile vizate făceau parte din domeniul public sau privat al municipiului Constanța, fie în baza HG904/2002, fie în baza hotărârilor de consiliu”, își încheie Nicușor Constantinescu argumentația despre calitatea sa de membru al comisiei de aplicare a legii retrocedărilor.

 

El trece apoi la prejudiciul constatat de procurori și acceptat de judecătoriii Instanței Supreme. “În această cauza a fost efectuat un raport de expertiză judiciară încuviințat și administrat de instanța și un raport de constatare de către DNA. Constatarea făcută de DNA e doar o analiză comparativă a raporturilor de evaluare efectuate de expertul acreditat ANEVAR! Deci, NU sunt două mijloace de proba de forță juridică egală. Expertiză judiciară s-a făcut de către persoane independente de subiecții procesuali, în timp ce raportul DNA ii are autori pe angajați ai Procurorului General. Lucrările efectuate de aceștia poartă subiectivismul acestei subordonari ierarhice pe care o are funcționarul public. În plus, eu, consilier local municipal nu pot răspunde pentru sub/supra evaluare. Răspunderea penală pentru producerea de prejudicii revine EXCLUSIV evaluatorului.”

 

În alte precizări, Nicușor Constantinescu arată că “Legea10 nu interzice contractele de cesiune, codul civil le consideră legale” și că la”Grup infracțional organizat” infracțiunile trebuie să rezulte din probe, nu din”materialitatea faptelor”. Numai simpla poveste nu constituie temei pentru răspundere penală. Prezumpția relativă nu poate sta drept probă în față instanței. Constantinescu ține să mai sublinieze: “ICCJ putea confirma achitarea (pentru acuzația de grup infracțional organizat) pronunțată în prima instanță sau putea condamna, prin administrarea de probe noi. Ați văzut probe noi ???”  

 

Iar la final Nicușor Constantinescu avertizează: Prin Decizia CEDO din 16 sept 2014, ICCJ a fost aspru criticată pentru condamnarea unei persoane, fără a administra probe noi, ci prin reinterpretarea aceluiași probatoriu pe baza căruia instanța anterioară pronuntase soluție de achitare.

În dosarul Retrocedărilor au fost judecate 37 de persoane în frunte cu Radu Mazăre în legătură cu restituirea şi atribuirea nelegală a unor întinse suprafeţe de teren intravilan din municipiul Constanţa, Mamaia, plajă şi faleze, fapte prin care a fost cauzat un prejudiciu în valoare de aproximativ 114 milioane euro (dintre care 77,77 milioane euro reprezintă prejudiciu în dauna statului şi 36,16 milioane euro prejudiciu în dauna municipiului Constanţa). După 11 ani de procese fostul primar, fugit în Madagasacr, a fost condamnat definitiv la 9 ani de închisoare, Cristian Borcea și Nicușor Constantinescu au fost condamnați la 5 ani de detenție, iar Dragoș Săvulescu, fost acționar la Dinamo, dispărut ăîntre timp, a primit 5 ani și 6 luni.

 

Te-ar putea interesa și: