Actualitate
INCENDIAR. Un fotbalist român: „Am dat gol, nu se bucura nimeni. M-am prins că era BLAT. M-am dus la patron și i-am zis să-mi dea prima de joc. Portarul își băgase singur mingea în poartă”
Un fost fotbalist român povestește pentru EVZ o experiență incredibilă, trăită în campionatul unde se investesc sute de milioane de euro. „Am intrat, am dat gol, apoi a început circul. Ai mei se chinuiau să ia gol. L-am întrebat pe antrenor ce se întâmplă și nu mi-a zis nimic. Până la urmă am pierdut și m-am dus la patron să-mi dea prima de victorie”
În fotbalul chinez este fierbere mare, după ce echipele din primul eșalon au investit peste 180 de milioane de euro, în această iarnă, pe transfeuri. Au ajuns în Asia fotbaliști importanți, ca Ramires (de la Chelsea la Jiangsu), Gervinho (de la Roma la Habei China Fortune) și Fredy Guarin (de la Inter la Shanghai). Cireașa de pe tort a fost reprezentată de colimbianul Jackson Martinez, care pentru 42 de milioane de euro a plecat de la Atletico Madrid la Guangzhou Evergrande.
Tot spre China a plecat, în această iarnă, și Constantin Budescu, atacantul Astrei Giurgiu, care a semnat cu formația de ligă secundă, Dalian Yifang. Internaționalul român va călca pe urmele altor compatrioți care au evoluat în fotbalul chinez: Ionel Dănciulescu, Marius Niculae, Ovidiu Burcă, Cristi Dănălache, Marius Bilașco, Constantin Schumacher, Ionel Gane, Bogdan Mara sau Dan Alexa. De asemenea, în 2007, atacantul Dumitru Mitu a decis și el să încerce o aventură chineză și a semnat cu Qingdao Zhongneng. Motivația a fost legată de bani. Fotbalistul trecuse pe la Steaua, Farul, FC Brașov, UTA, NK Osijek, Dinamo Zagreb, Panathinaikos sau CFR Cluj, iar la 32 de ani a ales să plece în Asia.
„Eram pe final de carieră și aveam în față un contract bun. Pe vremea aia, în 2007, nu erau atât de mulți bani în China, ca acum, dar eu eram mulțumit. Condițiile erau excelente. Oficialii chiar au insistat să vină și soția, împreună cu copilul, ca să mă simt ca acasă. Nivelul fotbalului nu era de speriat, se muncea mult. Fotbaliștii chinezi sunt muncitori. Alergători. Dacă îi dai unuia mingea, aleargă până îi iese sufletul”, ne-a povestit Mitu. Chinezii de rând nu se dădeau în vânt după fotbal, chiar dacă la meciuri stadioanele erau pline pe jumătate. „Acolo, toate arenele sunt mari. Dacă la un meci vin 20-30.000 de suporteri, ai impresia că e cam gol. Se juca bărbătește, se făceau și cantonamente, încercau să se disciplineze. Antrenorul de la Qingdao era chinez, nu știa engleză, dar vorbeam prin translator. L-am și speriat odată, că l-am rugat să mă lase să-i conduc mașina. Când am ajuns la destinație, mi-a zis că nu se mai suie în viața lui cu mine la volan. Nu am avut mașină în China. Acolo ar fi trebuit să fac școala de șoferi de la zero și nu aveam timp”, a mai spus Marius Mitu pentru „Evenimentul zilei”.
Fotbalistul a trăit un episod bizar în timpul unui meci de campionat, pierdut de echipa sa cu 1-2. „Jucam în deplasare și am deschis scorul. Am dat eu gol, dar nu se bucura nimeni. Nu prea se înghesuiau să mă felicite. Am trecut repede peste faza asta și mi-am văzut de joc. La vreo cinci minute, luăm gol, la o fază la care mi s-a părut ciudat cum coechipeirii mei trataseră faza cu lejeritate. La pauză, i-am zis antrenorului să-mi spună dacă e ceva în neregulă, dacă trebuie să pierdem, că eu nu sunt de acord. Eu vreau să câștig și să-mi iau prima. El nu mi-a zis nimic. În partea a doua a fost spectacol. Se chinuiau ăia să ne dea gol, dar nu puteau, Până la urmă, la un corner a sărit mingea din bară în careul mic și și-a băgat-o portarul nostru în ațe. M-am prins că era blat. Îmi era necaz. M-am dus la patron și i-am zis să-mi dea prima de joc. Portarul își băgase singur mingea în poartă!!!” Mi-a dat banii”, povestește Mitu.
Altfel, românul spune că se acomodase foarte bine în China. În 2008 a ajuns la Cangchun Yatai și a jucat timp de un sezon. În 2009 a revenit la UTA, dar a regretat plecarea din China. „Nu m-am înțeles cu impresarul meu, a fost ceva legat de banii. Păcat că nu am mai prins contract acolo. China e o țară imensă, dezvoltată, sunt mulți bani. Nici cu mâncarea nu aveam probleme. Mâncam ca orice, dar nu atât de picant. Când zic orice, nu mă refer la câini, că am avut „șansa” asta, dar am refuzat. Am ajuns odată la un restaurant unde se servea carne de câine și am comandat carne albă, ca să fiu sigur că nu are patru picioare. Am mâncat pui, atunci”, conchide Mitu.
Recomandările noastre
