. Sursa foto: Dreamstime
Din cuprinsul articolului
Incapacitatea de plată în România! Trei momente de cumpănă Oare se îndreaptă țara noastră spre al patrulea moment? Sunt momemte grele pentru România în istoria ei. Toate au legătură cu evemimente și procese istorice interne dar și internaționale.
Incapacitatea de plată: România și prima cumpănă
România a ajuns în 1899 să se confrunte cu prima sa criză ecoomică majoră. Recoltele slabe, dezmățul bugetar de după Indepeendență al Marii Guvernări Liberale au produs efecte nocive. Nu mai vorbim de răscoala din 1888 și de conflictele dintre liberali și conservatori. S-a ajuns la 1895, la rotativa guvernametală.
Guvernul Grigore George Cantacuzino, conservator, s-a lovit în plin de efectele crizei. Incapacitatea de plată a determinat măsuri dure. S-au redus cheltuielile bugetare. Deși investițiile erau necesare, s-au stopat. Să nu uităm de Podul Saligny care fusese construit cu doar patru ani mai înainte, Să nu uităm de construcția de gări de pe linia Craiova-Calafat, care a debutat prin 1890!
Statul și-a cedat participația de la BNR cu o treime. A concesionat Compania de Navigație Română și monopolul fabricării foițelor de țigară. România a depășit criza, de jure în 1901 dar efectele au durat până în 1905. În 1904, recoltele au fost slabe. În 1907, pe fondul reinoirii contractelor de învoieli agricole s-a ajuns la marea răscoală țărănească din 1907.
Incapacitatea de plată: România și a doua cumpănă
România anului 1932 este lovită în plin de Marea Criză Mondială. Statul contractează un împrumut vital când Ioan C.Michail pune gaj averea sa. Guvernul introduce curbele de sacrificiu. Practic, muncitorii își pierd indemnizațiile și așa mizere de chirie. În special, feroviarii din București au fost afectați. Ei vor declanșa marea grevă din februarie 1933, de la Atelierele Grivița.
Taxele sunt majorate cu 25% și salariile se reduc cu aproape o treime. Chiar dacă România nu avea relații economice atât de dezvoltate cu SUA; prima și cea mai crunt lovită economie. Europa fiind conectată economic cu SUA, a antrenat ca undă de șoc și țara noastră.
A treia cumpănă și reacția disproporționată a lui Nicolae Ceaușescu
La debutul anilor 70, deși a introdus „mini-revoluția culturală”, Ceaușescu a afiliat România la FMI și la GATT, Acordul pentru Tarife și Comerț. Încep și primele consultări și tratate economice cu viitoarea Uniune Europeană, pe atunci CEE-Comunitatea Ecomomică Europeană.
Ceaușescu angajează România în credite mari, pentru infrastructură de drumuri, locativă și industrială. România este afectată de inundații majore în 1970-1971, de marele cutremur din 1977. Sunt două mari crize ale petrolului în 1973 și 1979. În 1980, România are de rambursat cea mai mare tranșă din împrumut cu dobânzi și arierate: 6 miliarde de dolari.
Cum datoria întreagă se cifra la peste 10 miliarde de dolari, Ceaușescu decide să o achite, sacrificând investițiile în retehnologizare. Tehnologia pe care Occidentul i-a vândut-o în anii 70, era deja depășită. În aprilie 1989, România anunța pata datoriei externe, dar economia era pe buza prăpastiei.
Astăzi, după 36 ani de la momentul lichidării datoriei, datoria externă a României a ajuns la 212 miliarde euro! Suntem în pragul cele de-a patra intrări în incapacitate de plată.
