Geoingineria propune soluţii originale, dar şi periculoase, precum fertilizarea oceanelor cu pulberi de fier sau plasarea de ecrane pe orbită.
Fertilizarea oceanelor cu praf de fier, „afumarea“ deliberată a atmosferei şi umbrirea Pământului prin plasarea de ecrane pe orbită sunt doar câteva dintre soluţiile extreme propuse pentru combaterea încălzirii globale. Dar, deşi unele sunt ieftine şi simplu de implementat, acestor tehnologii geoinginereşti li se reproşează uneori vehement atât exotismul, cât şi efectele secundare pe care le-ar avea, menţionează Reuters. „Suntem la frontiere, păşind în zone cu care în mod normal nu am avea de-a face“, a declarat Rene Coenen, şeful Oficiului Convenţiei de la Londra, o organizaţ ie internaţională care reglementează deversările marine. Convenţia de la Londra, parte a Organizaţiei Maritime Internaţionale, urmează să dezbată săptămâna aceasta „fertilizarea oceanică“ şi eventual să aprobe testele pe care câteva firme vor să le facă. Tehnologii cu riscuri necunoscute Una dintre aceste firme, Climos, din California, urmăreşte ca prin fertilizarea apelor oceanice cu pulbere de fier să stimuleze înmulţirea algelor, care ar creşte absorbind dioxidul de carbon din atmosferă.
Când algele mor, spun specialiştii Climos, ele cad pe fundul oceanului cu tot cu carbonul pe care l-au asimilat şi l-au fixat. Experţi ai ONU, precum Terry Barker, care este şi şeful Centrului pentru cercetări asupra combaterii schimbării climei, de la Cambridge, opinează că fertilizarea oceanelor şi alte soluţii exotice „rămân preponderent speculative şi nedovedite, implicând riscuri de efecte secundare necunoscute încă“. Barker subliniază că oceanele planetei suferă deja suficient din cauza „supei chimice“ a poluării umane. Pe de altă parte, Barker afirmă că, din cauza crizei financiare internaţionale, unele guverne ar putea găsi că aceste soluţii geoinginereşti, cu toate riscurile lor, sunt ieftine în comparaţ ie cu reducerea emisiilor poluante. Erupţii simulate O altă schemă a fost propusă de Paul Crutzen, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, care doreşte pulverizarea în atmosfera superioară a unor microparticule de sulf.
Procesul, de asemenea foarte ieftin, ar avea un efect similar cu erupţiile vulcanice de mari proporţii, din punctul de vedere al reducerii radiaţiei solare absorbite de Pământ. Cea mai scumpă soluţie de „răcorire“ a Terrei este instalarea unui ecran metalic cu suprafaţa de 106 km2, o structură care ar putea fi instalată în spaţiu în 100 de ani, cu 100 de zboruri ale navetei spaţiale.
Recomandările noastre
