Aceasta limita se simte in atmosfera din interior. Nu e plin de puradei de 12-14-16 ani, care dupa juma' de bere se sparg in figuri si vrajeli de macho-man.

In club m-am simtit tanar, am dansat alaturi de oameni de 30-40 iar unii dintre ei erau chiar peste 50 de ani, asa ceva rar ti-e dat sa vezi in Romania.

Alt aspect interesant este numarul maxim de persoane ce pot fi in club, numar impus de Departmentul de Pompieri. Am vazut si eu prin filme cluburi arhipline, unde n-aveai loc sa arunci un ac. Ei bine, unde am fost acum exista o limita, era un club micut, aproximativ 300 de persoane, oameni afara la coada trebuiau sa astepte pana plecau altii.

Nu e ca in Romania unde cateodata pur si simplu intri si faci jumate de ora pana sa ajungi pe ringul de dans, arhiplin. In cluburile din Romania nu conteaza daca ai unde sa stai sau sa dansezi, important e sa platesti intrarea.

Imi pare rau ca n-am facut poze, insa cu siguranta vom mai iesit prin diverse localuri, am sa fac poze, am sa filmez pentru ca exista diferente intre viata de noapte din Romania si “nightlife”-ul din SUA.
 

Citeşte mai multe despre viaţa unui român emigrat în SUA pe Vaduva.ro