Mâine-poimâine se fac 30 de ani de la decembrie 89, avem 20 de ani de parteneriat cu americanii și 10 de când suntem membri ai U.E., dar în materie de legislație continuăm să bîjbâim și să ne facem legile după cum ne taie capul.
La Cotroceni s-au succedat patru președinți, iar pe la Palatul Victoria s-au perindat mai toate grupă- rile politice post-decembriste, fără ca vreun partid, un premier sau vreo voce oengistă să ceară, să propună și, la nevoie, să se și voteze în parlament preluarea întocmai a unor legi din țările cu democrații consacrate din Uniunea Europeană. Ne amintim, totuși, că prima Constituție post-decembristă , adoptată prin referendum în 1991, a fost preluată, în bună parte - de profesorul Antonie Iorgovan și echipa juriștilor de elită din comisia de redactare a documentului - după Legea fundamentală a Franței. De ce nu i-or fi urmat și alte legi preluate în același fel e greu de spus, dar iată că noi inventăm și tot inventăm după cum ne taie capul, confruntându-ne adesea fie cu dificultăți în aplicarea lor, fie chiar cu contestări interne și/sau externe, cum se întâmplă chiar acum cu legile de reformare a justiției și a codurilor penale.
Sâmbăta trecută, însă, am aflat că vom prelua, în sfârșit, un model german pentru o lege, cea a investițiilor publice, controversată de la bun început și până astăzi, în ciuda tuturor modificărilor și variantelor care s-au mai încercat între timp. Vestea a venit de la premierul Viorica Dăncilă, cea care, chit că n-o vorbi engleza ca Beatleșii sau ca Theresa May, s-a angajat chiar de la tribuna Congresului extraordinar al PSD să pună capăt marilor probleme cu care Legea investițiilor publice răscolește România de atâția ani. Deci, ca să nu mai fie dubii, primul ministru al României a precizat răspicat că guvernul va prelua întocmai modelul german (Das deutsche Muster sau Modell!) și aș vrea să înțelegeți ce va însemna asta pentru economia și administrația noastră, pentru achizițiile publice și pentru accesarea fondurilor europene, în vederea investițiilor aflate în suferință. La ora actuală, procedurile sunt extrem de complicate, plouă cu contestații, existând și amenințarea infrigementului în proiectele cu fonduri europene. Din cauza manierei prost gândite a legii actuale, funcționarii publici centrali și locali nu-și mai asumă responsabilitatea semnăturii, iar mediul privat fuge ca de dracu de licitațiile publice, fiind de așteptat și o racordare de tip european a Legii parteneriatului public-privat. Mai ales că, pentru a nu omite și altă fațetă a problemei, Laura Codruța Kovesi, fluturând amenințător steagul anticorupției, declara într-un interviu recent: „DNA e cu ochii pe toate achizițiile publice și totuși se cere și se dă mită în continuare!”
Și, apropo, dacă tot a venit vorba despre DNA , de ce n-am prelua modelul german și pentru legile justiției, reamintindu-ne că ministrul de resort din guvernul Angelei Merkel, Heiko Maas, l-a destituit scurt pe procurorul general al Germaniei, Harald Range, când acesta a călcat pe bec, nefiind singurul exemplu european de acest gen. De-aceea mi se pare binevenită și vizita pe care Comisia parlamentară de control a SRI o va face săptămâna viitoare la Berlin, la invitația comisiei similare din Bundestag, de la care reprezentanții noștri vor avea, cu siguranță, destule de învățat, în materie de reguli, proceduri, măsuri și transparență.
Mâine-poimâine se fac 30 de ani de la decembrie 89 și, trebuie să recunoaștem, în materie de democrație și de legislație avem încă destule modele de preluat de la alții care le stăpânesc mai bine și mai demult decât noi. Cum ar fi, iată, modelul german...
Recomandările noastre
