Un tânăr din România, care este doctorand la o universitate din Danemarca, povesteşte cum e viaţa de student acolo şi ce o deosebeşte de cea de aici.
Îl cheamă Vlad Stefan Wulff şi are 27 de ani. L-am cunoscut la Romanian International University Fair (RIUF), care a avut loc în weekend, unde reprezenta University of Southern Denmark. Rolul lui era să le explice elevilor de liceu sau studenţilor interesaţi ce înseamnă să studiezi în Danemarca.
Cercetător în inovaţie
Universitatea respectivă, una dintre cele mai reputate din ţară, are cinci campusuri în cinci oraşe diferite şi oferă numeroase specializări. Vlad este doctorand în Sønderborg şi realizează cercetare în management şi inovaţie şi vrea să rămână în cadrul universităţii după absolvire. Printre departamentele de aici care îi atrag pe studenţii români se numără cel de mecatronică şi cel de studii europene. „În general românii sunt atraşi mai ales de stilul de viaţă”, spune el, precizând că universitatea mică, cursurile cu maximum 100 de studenţi, examenele bine organizate, majoritatea orale şi legătura puternică cu profesorii reprezintă elemente ale mirajului de a studia aici. „E total diferit faţă de România”, explică timişoreanul, plecat de acasă de la 14 ani, când s-a mutat cu întreaga familie în Danemarca.
Primul contact cu şcoala daneză a avut loc la o instituţie dedicată minorităţii germane, din care face şi Vlad parte şi unde, un an şi jumătate, a învăţat şi limba daneză, pe care recunoaşte că încă o vorbeşte cu accent. Un atu al şcolii este şi predarea în limba engleză, despre care el crede că a devenit un standard în comunicarea internaţională.
Cameră de cămin cu televizor şi bucătărie
Comparând campusurile studenţeşti din România cu cele daneze, Vlad spune că o cameră medie de cămin acolo are între 15 -20 de metri pătraţi şi cuprinde un pat, televizor, o bucătărie mică şi acces la Internet. Totul intră în taxa lunară. Singurul lucru care nu este acoperit de cheltuielile cu cazarea este mâncarea. Făcând un calcul total al vieţii de student, preţul lunar ajunge la 600-700 de euro, „ceea ce nu este cu mult mai scump de viaţa de student în Bucureşti”, crede tânărul.
Un alt punct de atracţie pentru studenţii români ar fi că, anul acesta, studiile sunt subvenţionate de stat, care acoperă, în general, 90% din fondurile universităţii. Pentru danezi, şcoala este gratis, dar pentru străini există, în general, taxe de şcolarizare.
Adaptarea nu e uşoară
Deşi poate părea uşor, să ajungi student în Danemarca e foarte greu, mai ales din cauza limbii. Selecţia, crede Vlad, e cea mai uşoară parte, adaptarea fiind piatra de încercare, mai ales că „vii pe timpul tău, sunt anii tăi cei pe care vrei să îi petreci aici”.
Iar ca să fii selectat trebuie să fii ambiţios, bine pregătit într-o specializare şi să ai un certificat care să ateste cunoaşterea limbii engleze.
De asemenea, nici autorităţilor nu le convine ca mulţi studenţi străini să vină pentru o vreme şi apoi să se reîntoarcă în ţara de origine. „Se bucură foarte tare dacă vin oameni tineri să studieze şi rămân aici sau rămân legaţi şi fac apoi afaceri aici”.
„Poţi să vii, dar dacă nu reuşeşti să te adaptezi, s-ar putea să te întorci acasă deprimat” Vlad Stefan Wulff, doctorand român la University of Southern Denmark
Notele contează prea mult în România
A prins şapte clase în sistemul de învăţământ românesc şi concluzia lui a fost că te limitează. Nu i-a plăcut faptul că aici avea de învăţat pe de rost comentarii literare şi de memorat formule la matematică şi că, în şcoală, clasele erau prea numeroase. În Danemarca, media este 12-15 elevi în clasă, iar la şedinţele cu părinţii nu se discută notele copiilor şi mediile la purtare, ci problemele curente de care se lovesc ei.
„În România cred că este cam uşor să primeşi 10 şi contează prea mult notele”, spune Vlad, precizând că asta sporeşte presiunea de a-ţi dori să fii premiant, ceea ce nu înseamnă neapărat şi bine pregătit. „Îmi aduc aminte că, dacă aveam două note, nici nu mai învăţam că ştiam că îi ascultă pe cei cu o notă”, mărturiseşte el, completând că în Danemarca eşti mereu obligat să fii bine pregătit.