Odată ajuns pe crestele munţilor de lângă Zărneşti, ţi se dezvăluie o privelişte incredibilă: de jur împrejur, munţii Făgăraş, Bucegi şi Iezer, plus toată Ţara Bârsei.

De ce e totuşi Piatra Craiului un loc atât de apreciat? Răspunsul e simplu, al naibii de simplu: pentru că nu te poţi urca la 1.500 de metri cu maşina. Munţii Piatra Craiului nu pot fi admiraţi prin parbriz, pentru că soarta, norocul şi comuniştii au avut grijă să nu bage asfalt până la Curmătură (Cabana Curmătura - 1.470 m), punctul central de unde pornesc cele mai multe trasee pe munte.

Dacă pentru alţi munţi din România poţi să pui picioarele pe ambreaj şi acceleraţie, pentru Crai trebuie să pui picioarele în bocanci şi apoi, încetişor, unul înaintea altuia, până se termină poteca. Iar poteci sunt pentru toată lumea, de la „pantofari“ fără prea mare experienţă pe munte până la experţi. Piatra Craiului se parcurge cu chitara în spate, aparatul foto de gât, ceva de mâncare şi câţiva prieteni buni.

Din Zărneşti până pe Padina Popii Am luat pentru o excursie de-o zi un ghid. Pe Liviu din Braşov, zis şi Şarpe, un împătimit al Pietrei Craiului. Plecăm din gară de la Zărneşti spre Plaiul Foii. Nu ne interesează Plaiul Foii, aceea e destinaţie pentru cei care au maşini şi multă lene. Noi mergem spre creastă, dar vrem să trecem şi pe la Diana, şi pe la Schit. Refugiul Diana e aproape celebru. Sunt zeci de cântece despre el.

Din centrul oraşului Zărneşti o luăm la dreapta, apoi, cam pe la ieşirea din oraş, la stânga. Asta e partea lejeră care cuprinde plimbări de loisir prin culturi de picioici şi cucuruz. Cam o oră, mergem în paralel cu drumul pietruit către Plaiul Foii. Pe banda galbenă e drumul scurt spre Cabana Curmătura, cu pereţi abrupţi de-o parte şi de alta. Noi mergem pe banda albastră: pe dreapta sunt fâneţe, pe stânga - codri.

După o jumătate de oră dăm de încă un izvor, sub Şaua Chiliilor, la circa 1.080 de metri altitudine. Din dreptul lui se ramifică spre dreapta traseul nemarcat spre peştera din Colţul Chiliilor, unde oamenii refugiaţi în urma invaziei otomane din anul 1421 au amenajat un schit, existent şi astăzi. Pe-aici e şi o poiană - loc de campat, unde s-au refugiat munţomanii recenţi ce altădată ar fi stat la Plaiul Foii. De-aici, panta creşte spre Diana. Aproape de refugiu e chiar abruptă poteca. Pădurea ne înghite lent. Dacă am sta degeaba s-ar simţi răcoarea. Spre stânga e traseu cu cruce roşie, prin Padina Şindrileriei, drum direct spre creastă.

LINIŞTE. O capră neagră şi puiul său Mergem spre Padina Popii, prin pădure, pe un drum relativ uşor. Uşor până ajungem la o mică stâncă, cu jnepeni, bună de căţărat pentru amatori, căci din vârful ei vezi, în jos, Plaiul Foii, iar în sus, cât munte mai e de urcat. Şi nu e uşor. Mergem pe lângă stânci, ţinându-ne de nişte cabluri. Am tot poposit la izvoare şi am povestit de ele, aici vine şi explicaţia. Pe cabluri şi apoi pe grohotiş te bate soarele în cap, te usucă, panta e abruptă rău şi urci încontinuu. Aproape că nu e un loc de pauză. Aici clişeul „îţi taie răsuflarea“ e foarte valabil şi foarte la propriu. După ce se termină grohotişul ajungem, după încă trei serpentine, pe o muchie. De-aici, în cinci minute suntem în vârful Padina Popii. Deci suntem în creastă. Kilometri întregi de stâncă abruptă înconjurată de peisaje de basm.

Până în şaua Padinii Popii e o coborâre uşoară. În dreapta e Vârful Ascuţit, mai apoi La Om, cel mai înalt din masiv (2.238 de metri). Dar noi o luăm spre est, prin pădure, nu mai ţinem linia de creastă vreo câteva sute de metri, apoi urcăm din nou spre vârf. Şi am ajuns la vârful Turnu. Aşa ar fi traseul pe toată creasa, din vârf în vârf. Trepte spre cabana Curmătura

De la Turn urmează o coborâre abruptă, printre jnepeni, apoi ne „descăţărăm“ de pe o stâncă, ne ajutăm de nişte cabluri, la fel ca la urcare, pe partea cealaltă. La baza stâncilor, din nou grohotiş, iar gleznele încep să resimtă. Din grohotiş, iar pădure, până în Şaua Curmăturii. De-aici se vede Zărneştiul, pentru cine e interesat de privelişti.

LA PRICIURI. Una din formaţiunile stâncoase pe care nu te saturi admirând-o

Slavă Domnului, voluntarii de la Clubul pentru Protecţia Naturii şi Turism au amenajat cu trepte o potecă ce coboară înspre Curmătură. La Curmătura e loc de reuniuni, de popas şi de campat, lume de treabă, cabanier ospitalier. Şi-o privelişte deosebită. Discuţiile se leagă repede, lumea întreabă unde ai fost, unde te duci, cam ca în hanurile din vechime. Munţomanii de aici vorbesc în coduri numai de ei ştiute: „Şi? Prin Padina, pe la Crăpătură? Da’ de ce aţi luat-o pe grohotiş, mergeaţi pe Caprelor“.

O cameră costă între 20-30 de lei, camparea e 10 lei. „Vine ursu’? Doar la cort“.

Coborâm prin Zănoagă (o poiană), apoi pe la Izvorul lui Botorog, drum de vreo oră şi jumătate. Dăm în drumul forestier, care ne duce spre oraş. La poale e cabana Gura Râului, prilej de o bere şi regrupare de forţe. Aruncăm o ultimă privire masivului, îi transmitem un convins „la revedere“ şi plecăm spre gară.

INTRĂ AICI PENTRU A VOTA EXPLICAŢIA MUNŢOMANULUI

De ce rămâi cu gura căscată Cei care merg regulat pe munte îşi zic munţomani. Montaniard e un franţuzism elegant. Liviu, ghidul meu, e munţoman. Aşa că trebuie să ştie care e secretul crestei Pietrei Craiului. „Pe bune şi fără exagerări... rămâi cu gura căscată la unele faze“, îmi răspunde. Ca de exemplu? „De pe creastă vezi Bucegii, pe o parte, toată ţara Bârsei, pe cealaltă parte, vezi Făgăraşul, Iezerul, iar la picioare vezi abruptul masivului pe care eşti... Te cam crezi buricul pământului din poziţia asta. E un vers dintr-un cântec de munte, nu mai ştiu cine-am fost jos, sunt altul aici sus“, explică Liviu.

PLEDOARIE „De fiecare dată descopăr ceva nou“

Clubul pentru Protecţia Naturii şi Turism este o asociaţie de voluntari care iubesc muntele, fondată în 1973. Un ONG care mai ajută administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului să pună lucrurile în ordine. Fireşte, Craiul e printre munţiilor preferaţi. „Îl iubim pentru că este accesibil pentru toată lumea. Pentru noi este locul în care am mers prima dată pe munte. Nu este întotdeauna uşor de străbatut sau prietenos, însă de fiecare dată descopăr ceva nou. Şi o să-l descopăr puţin câte puţin, deşi poate nu-mi va ajunge o viaţă să-l cunosc complet. Trasee nemarcate sau puţin cunoscute te duc în locuri sălbatice, unde te bucuri că poţi întâlni capra neagră în locul PET-ului de bere aruncat în iarbă sau floarea de colţ în locul scrijelitului pe copaci. Aceste trasee sunt cunoscute de puţini şi de adevăraţii iubitori ai muntelui. Măreţia lui, sălbăticia, înălţimile, întinderea, flora şi fauna, potecile lui, totul mă face să-l consider una dintre minunile noastre“, spune Teo Ciripoi, preşedinta CPNT.

RECUNOAŞTERE

Diplomă europeană pentru Arii Protejate Parcul Naţional Piatra Craiului a primit anul trecut Diploma Europeană pentru Arii Protejate, din partea Consiliului Europei. În România, numai Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a mai primit o asemenea distincţie. „Această distincţie europeană recunoaşte nu doar calitatea unui anumit sit, ci şi eficienţa sistemului de protecţie şi a managementului care se folosesc. Totodată, obligă autorităţile locale pentru continuarea unui management performat al parcului, atât în protejarea zonei, cât şi în promovarea acesteia. Este o diplomă rară care a mai fost acordată la doar 68 de locuri din Europa în ultimii 30 de ani de zile“, a explicat Robert Palmer, directorul Direcţiei de Cultură, Patrimoniu Cultural şi Natural a Consiliului Europei.

Această calitate este acordată pentru o perioadă de cinci ani, timp în care un expert desemnat de Consiliul Europei monitorizează permanent situaţia, la faţa locului. Acordarea diplomei presupune şi respectarea a două recomandări care se referă la o mai bună gestionare a deşeurilor şi la un management mai bun al pădurilor de pe raza parcului. Este vorba, în principal, de contracararea mai bună a braconajului, a tăierilor ilegale de copaci sau a distrugerii ecosistemului.

CASTEL DE PIATRĂ. Stânci „sparte“ prin care se vede cerul

VOX POPULI

„E un munte cum nu vezi altul“

Viorel Popa, 38 de ani, curier: „Ar merita cu prisosinţă să fie minune a României. Arată că ceea ce poate face natura nu se compară cu ce poate face omul.“ Gheorghe Dobaş, 79 de ani, pensionar: „Eu sunt chiar din Tohanul Vechi, am crescut cu muntele lângă mine. E un munte cum nu vezi altul în ţară.“ Geanina Grigore, 33 de ani, profesoară: „Merită să intre în primele 7 minuni. Ai tot ce vrei aici: trasee montane dificile sau uşoare, cabane pitoreşti, peisaje de neuitat.“ Ingrid Beno, 18 ani, elevă: „E impresionat că se află în apropierea unui oraş important ca Braşovul şi, în numai câţiva kilometri, treci de la asfalt direct în sălbăticie.“ DATE TEHNICE

Specific: garofiţa Pietrei Craiului LOCALIZARE

În Carpaţii Meridionali, în raza judeţelor Braşov şi Argeş, respectiv a localităţilor Zărneşti şi Moeciu, Rucăr şi Dâmbovicioara, incluzând masivul Piatra Craiului şi o zonă cuprinzând Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului

ACCES

> Zărneşti - se ajunge cu trenul sau auto din Braşov > Podul Dâmboviţei - auto din Braşov sau Câmpulung > Bran (spre satul Măgura) - auto din Braşov sau Câmpulung > Moeciu (spre Curmătura) - auto din Braşov sau Câmpulung > Fundata (sat Şirnea, spre Grind şi Gura Piscului) - auto din Braşov sau Câmpulung

DIMENSIUNI > Lungime: 25 de kilometri între Zărneşti şi Rucăr > Cel mai înalt vârf: La Om (2.238 de metri) > Suprafaţa rezervaţiei naturale (înfiinţată în 1938): 1.200 de hectare

CAZARE > Pensiuni în zona Bran-Moeciu sau Zărneşti > Cabane: Plaiul Foii (principala cale de intrare, aflată la 13 km de Zărneşti, accesibilă auto), Gura Râului (la ieşirea din Zărneşti, accesibilă auto), Curmătura (1.470 de metri, accesibilă doar cu piciorul), Brusturet (la capătul Cheilor Brusturetului) > Refugii montane: Grindu (1.620 m, sub Vf. La Om), Diana (1.480 m), Speranţelor (1.685 m), Vf. Ascuţit, Şpirla (1.400 m) > La cort

ATRACŢII

> Prăpăstiile Zărneştilor, Fântâna lui Botorog, Cheile Dâmbovicioarei, Peştera Dâmbovicioarei, Peştera Stanciului, Moara Dracului, Marele Grohotiş, Valea Crăpăturii, Vârfurile La Om, Padina Popii, Vârful Ascuţit. > Flori rare (floarea de colţ) sau unice (garofiţa Pietrei Craiului)

SEMNAL GSM

Slab prin luminişuri şi pe creastă, în pădure mai deloc

INTRĂ AICI PENTRU A VOTA

Despre campanie...

CITIŢI ŞI:

CAMPANIE EVZ: Cele 7 minuni naturale ale României

Lacul Roşu din spatele Cheilor Bicazului

Retezatul îţi taie răsuflarea

Dunărea fierbe în cazane

Peştera Scărişoara, palatul de cleştar de sub pământ

Vulcanii Noroioşi, locul unde bolboroseşte pământul

Cheile Nerei, comoara ascunsă din Munţii Banatului

Sfinxul şi Babele, domnul şi doamnele de piatră

Sălbăticie în Cheile Olteţului

Masivul Ceahlău, un uriaş cu fruntea-n soare

Cele trei poduri din Cheile Turzii

Munţii Rodnei, la doi paşi sub Rai

Codrii Seculari Slătioara, catedrala de lemn a Rarăului Delta Dunării, paradisul pierdut VEZI GALERIE FOTO