Este corectă decizia de a deveni mamă, asumându-ţi din start lipsa tatălui pentru cel mic?
Elena Georgescu: Darul in plus
Într-o lume obsedată de progres, performanţe şi evoluţie, în care încrederea şi prietenia tind către zero, iar visurile au fost înlocuite de fantasme, acolo, undeva, dedesubt, trăieşte omul. Continuând săpăturile în profunzimile fiinţei, găsim ceva ce omul a primit prin naştere şi va transmite tot aşa şi numai aşa: condiţia umană. Maternitatea e darul în plus făcut femeii.
Cu bărbat sau fără, ea vrea să devină mamă. În „Aşa grăit-a Zarathustra“, Nietzsche vorbeşte despre bucuria bărbatului când spune „vreau“ şi despre bucuria femeii când spune „mă vrea“. Această bucurie, a femeii, nu vine din altruism, este o garanţie că poate procrea. În viziunea lui Nietzsche, bărbatul este pentru femeie doar un mijloc, scopul real fiind maternitatea. Sunt studii care afirmă că în viitorul îndepărtat femeile vor fi tot mai multe, iar bărbaţii tot mai puţini.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ce se va întâmpla dacă proporţia va deveni un bărbat la zece femei? Va naşte doar cea măritată? Se va legaliza poligamia, pentru a permite copilului să-i aibă laolaltă pe ambii părinţi, chiar dacă unul va lucra cu o zecime de normă? Cred că este dreptul fiecărei femei de a deveni mamă, indiferent dacă are sau nu un bărbat lângă ea.
Într-o lume sterilă, în care se aud prea multe vorbe şi se văd prea puţine fapte, dacă o femeie spune „Vreau să fac un copil!“, e bine să fie lăsată să îl facă. Această dorinţă nu s-a născut în inima sau în mintea ei, ci în pântece. Nu vă băgaţi peste asta! Adrian Georgescu: Egoism
A reduce apariţia unui copil la o chestiune de producţie, la o banală colaborare dintre donorul bărbat şi receptorul femeie, este o dovadă de egoism. Până la un punct, acest egoism e perfect justificabil. Nici un cuplu nu face un copil de dragul acestuia, ci din dorinţa de a-şi împlini propria viaţă. Nu aduci însă pe lume un companion întru singurătate, un ursuleţ de pluş care te va ajuta să înfrunţi mai uşor viaţa, ci o fiinţă.
Aceasta va avea propriile nevoi, gânduri şi probleme. Poţi să alegi pentru tine, însă în ce măsură ai dreptul de a o face pentru altcineva? Dacă femeia are acest drept garantat, de a-şi împlini viaţa prin maternitate, care sunt drepturile viitoarei fiinţe umane? Să crească din start fără tată, înconjurată de o pleiadă de bunici, mătuşi şi de prietene ale mamei? Sunt goluri pe care nu le putem umple. Cine va juca fotbalul cu băieţelul: un vecin binevoitor? Cine o va purta pe fetiţă pe umeri? Un eventual iubit al mamei?
Respect tăria, ambiţia şi hotărârea femeii. Ea este cea care, în ciuda bătăilor răsunătoare cu pumnul în piept ale bărbatului, face lumea să se învârtă. Uneori însă, această forţă vitală poate deveni la fel de pustiitoare precum cea a bărbatului care lasă în urmă semne ale trecerii sale prin Univers şi pleacă mai departe. Vorbim de două forme de egoism asemănătoare în fond, cu diferenţa că deseori bărbatul nu se uită înapoi, iar femeia nu priveşte înainte.
Recomandările noastre
