Cele două legi care se referă la structurile de garantare a depozitelor, printre cele mai importante prevederi regăsindu-se aceea care prevede creșterea numărului de categorii care beneficiază de garantare, la întreprinderi, altele decât IMM-uri.

De asemenea, ar putea lua naștere scheme transfrontaliere de garantare, iar plata comensațiilor către deponenți s-ar putea face și de către sucursale din alte țări decât aceea unde a fost înființat depozitul. 

Guvernul a aprobat, în ședința de astăzi, două proiecte de lege prin care se transpun în legislația românească prevederile Directivei 2014/49/UE a Parlamentului European și Consiliului privind schemele de garantare a depozitelor. 

Pentru a pune în acord cadrul legislativ național cu noua Directivă europeană s-a optat pentru transpunerea acesteia prin două legi: o lege care reglementează cadrul general de organizare și funcționare a schemelor de garantare a depozitelor bancare și o lege prin care se armonizează funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, care, în prezent, este singura schemă de garantare a depozitelor existentă în România, cu noile prevederi adoptate la nivelul Uniunii Europene.

Prevederile Directivei 2014/49/UE urmăresc, cu prioritate, eliminarea acelor diferențe din legislațiile țărilor membre în domeniul schemelor de garantare a depozitelor care au impact direct asupra nivelului de protecție a deponenților garantați. 

Iată principalele elemente de noutate:

- recunoașterea a două regimuri de administrare a schemelor de garantare a depozitelor, respectiv public sau privat;   -  reglementarea dreptului sistemelor instituționale de protecție și al schemelor contractuale de garantare, respectiv scheme cu administrare privată, de a beneficia de recunoaștere oficială ca scheme de garantare a depozitelor, în situația în care îndeplinesc condițiile specifice prevăzute;

-    reglementarea procedurii recunoașterii oficiale a unei scheme de garantare a depozitelor administrată privat, de către Banca Națională a României, desemnată ca autoritate cu competențe de supraveghere a acestei categorii de scheme de garantare a depozitelor;

-   introducerea posibilității fuzionării schemelor de garantare a depozitelor din diferite state membre sau a creării unor scheme transfrontaliere;

-   impunerea unui regim explicit de supraveghere pe baze continue, de către Banca Națională a României, a activității schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României și care sunt administrate privat;

- introducerea posibilității acceptării de către schemele de garantare a depozitelor ca o parte din contribuția anuală a fiecărei instituții de credit participante să poate fi sub formă de angajamente de plată, fără a depăşi 30% din totalul resurselor financiare disponibile ale respectivei scheme de garantare a depozitelor (SGD);

-   reglementarea mecanismului de întrajutorare între schemele de garantare a depozitelor din diferite state membre, ca mecanism alternativ de accesare rapidă de către acestea a resurselor necesare plății compensațiilor, prin împrumuturi de la alte scheme de garantare a depozitelor;

-  reducerea, de la 20 la 7 zile lucrătoare, a termenului de plată a compensațiilor către deponenți;

-  stabilirea obligației schemei de garantare din România de a asigura plata compensațiilor către deponenți la sucursale din România ale instituțiilor de credit din alte state membre, participante la schema de garantare din statul membru de origine, care are responsabilitatea legală de garantare a depozitelor, inclusiv a celor atrase prin sucursala din România, după primirea de la aceasta a sumelor reprezentând compensațiile de plătit și a instrucțiunilor necesare realizării plăților;

-  lărgirea sferei de produse și de deponenți care beneficiază de garantare, fără a mai fi excluse de la garantare depozitele întreprinderilor (altele decât microîntreprinderile și întreprinderile mici şi mijlocii) și nici cele aparținând persoanelor desemnate în calitate de administratori, directori etc;

-  introducerea unui nivel țintă al resurselor financiare uniform pentru toate schemele de garantare a depozitelor din Uniunea Europeană, care să asigure un grad de protecție similar pentru toţi deponenții din statele membre, acesta fiind de minim 0,8% din depozitele acoperite de schema de garantare.   Al doilea act normativ derivat din Directiva 2014/49/UE, Proiectul de Lege privind Fondul de garantare a depozitelor bancare, stipulează că Fondul va continua să dețină funcția de schemă de garantare a depozitelor, de administrator al fondului de rezoluție bancară, precum și pe cea de acționar la o instituție de credit-punte.