Spania este șomaj și moarte; Catalonia este viață și viitor!” Acest slogan, lansat în mod provocator de Joan Canadell, candidat la Barcelona sub stindardul formaţiunii separatiste radicale Împreună pentru Catalonia (Junts, cu putere regională), oferă o idee despre polarizarea care domnește într-o regiune chemată la urne, duminică, pentru a-și reînnoi Parlamentul autonom. O linie clară de fractură continuă să divizeze Catalonia – atât clasa politică locală, cât și pe cei 7,5 milioane de locuitori -, pe de o parte, susținătorii divorțului cu Spania și, de cealaltă, cei care doresc menţinerea tutelei.

Sondajele de opinie vorbesc despre două jumătăți fluctuante, uneori înclinându-se în favoarea unei majorități secesioniste, alteori unei dominații pro-Spania. Partidele separatiste așteaptă distribuirea voturilor pentru a decide procedura de urmat. Deci, a avertizat Junts, al cărui mentor Carles Puigdemont se află în Belgia din 2017 pentru a fugi de justiția spaniolă, dacă voturile pro-secesiune depășesc 50%, va fi “o undă verde din partea societății catalane pentru a se lansa într-o nouă declarație unilaterală de independență”, ca în octombrie 2017 – o încercare rămasă literă moartă.

În ceea ce privește cealaltă formațiune separatistă, Esquerra Republicana (ERC), mai moderată, aceasta pledează pentru un dialog cu puterea centrală, dar lasă întredeschisă opțiunea “neascultării civile”, dacă Madridul nu va continua negocierile.
Contextul actual este foarte diferit de ultimul scrutin regional din decembrie 2017. La acea vreme, Carles Puigdemont tocmai se refugiase în Belgia, iar puterea centrală exercita supravegherea regiunii recurgând la articolul 155 din Constituție, lucru nemaivăzut de la sfârşitul franchismului.

„Astăzi, analizează Enric Juliana de la cotidianul ‘La Vanguardia’, prioritatea s-a schimbat în mare măsură, odată cu izbucnirea pandemiei care a afectat în mod deosebit Catalonia. Problema identității și a secesiunii au trecut în plan secund”. Efectiv, situația economică este deosebit de critică într-o regiune dinamică în care industria hotelieră, o pârghie esențială, se află în impas din cauza restricțiilor severe de sănătate. În plus, tabăra separatistă arată o anumită oboseală. “Majoritatea liderilor sunt în închisoare [pentru ‘sedițiune’ și ‘delapidare’, cu sentințe de până la treisprezece ani de închisoare], și nu există orizont de speranță pe termen scurt şi mediu. Acest lucru demobilizează o mulțime de activiști”, subliniază cronicara Anabel Díez.

Favoriții sondajelor

Institutele de sondaj prezic o abținere puternică, care ar putea fi în detrimentul celor doi favoriți în cursă, separatiștii moderați de la Esquerra Republicana și socialistul Salvador Illa. Și, în general, favorizarea extremelor, cum ar fi anticapitaliştii secesioniști de la Candidatura la Unitatea Populară (CUP) sau chiar naționaliștii de extremă dreaptă din Vox, care ar putea fi cu mult înaintea conservatorilor Partidului Popular (PP). Aceștia din urmă spun că sunt îngrijorați în special de declinul economic și social al unei regiuni care a fost întotdeauna locomotiva țării. “Politica noastră industrială este într-o scădere constantă de douăzeci de ani”, a deplâns fostul președinte al grupului de reflecţie Círculo de Economía, Antón Costas.

„Și mai ales în ultima vreme; odată cu obsesia independenței, ne certăm pentru fleacuri precum orele de predare a catalanei la școală, în loc să ne gândim să ne facem loc la scară globală!” Un lucru este sigur: rezultatul de duminică va avea un impact puternic asupra politicii naționale. O victorie socialistă l-ar întări pe Pedro Sánchez la Madrid; un triumf separatist ar duce, din contră, la o confruntare cu o regiune al cărei șef de guvern, care luptă deja şi împotriva pandemiei, ar fi un lucru bun.

Articol de François Musseau
https://www.liberation.fr/international/europe/en-catalogne-le-separatisme-a-lepreuve-du-scrutin-20210212_HMUTNZOXSFE75NIE7AIJ7JQPKI/
Traducerea: Rodezia Costea