După cum am mai scris, singura mea legătură poștală cu lumea de azi se datorează ANAF. De la această instituție primesc din cînd în cînd cîte un plic negru, ca o invitație la o înmormîntare, Nu de alta, dar peste tot în lumea civilizată se compară Fiscul cu Moartea, în sensul că de Fisc scapi ca și de Moarte.

Despre experiența mea cu ANAF, experiență de fiu de țăran respectuos cu Autoritățile, am scris pe larg în 31 august 2017, sub titlul Babuinia - țara în care ANAF ne consideră din start potențiali infractori. Istoriseam acolo spaima care mă cuprinde ori de cîte ori ridic de la Poștă, somat să vin să-l iau de o hîrtiuță pe care e încercuit didactic cuvîntul Recomandată, plicul trimis de ANAF. După ce l-am deschis emoționat, pregătit deja să iau cunoștință de ceva neplăcut, am găsit prinsă de plic cu o capsă o hîrtie prin care eram anunțat că se va trece imediat la executarea silită dacă nu achit suma de 54 de lei. De ce trebuia să achit suma asta n-am înțeles. Cum n-am înțeles de ce ANAF, instituție despre care se spune că e în serviciul cetățeanului, nu mi-a trimis mai înainte o adresă prin care să mă anunțe că am de achitat suma de 54 de lei. De ce trebuia să-mi trimită direct amenințarea cu executarea silită? Mai tîrziu am aflat că așa procedează ANAF cu toți cetățenii, tratați axiomatic drept potențiali infractori. Cu toți cetățenii care nu sînt precum Klaus Iohannis președinți.

Joi, 5 iulie 2018, Liviu Dragnea a ținut o conferință de presă tipică vremurilor noastre. O conferință de presă ad-hoc, fără nici o pregătire anterioară, rezultat direct al ieșirii în cale cu microfoane, mai ceva decît furcile și topoarele de la 1907, a fătucelor de la televiziunile de știri. Cum n-am vreme să urmăresc pălăvrăgeala infinită din studiouri și din afara acestora, am făcut rost de stenograma întîlnirii și am citit-o cu atenție. Mi-a sărit în ochi o declarație care a făcut, la vremea petrecerii ei, mare tărăboi mediatic.

Citez după cum urmează:

„Liviu Dragnea: Eu îl întreb și acum pe domnul Mișa, care este preşedintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, dacă această instituție, precum și Ministerul de Finanțe, condus de domnul Teodorovici, au de gînd să recupereze sutele de mii de euro de la domnul preşedinte Iohannis. Îi întreb acum public dacă au de gînd, dacă au atît de mulți bani la buget, și nu au nevoie de ei, poate dăm drumul la o amnistie fiscală, dacă sunt prea mulți bani și nu mai au loc în cuferele de la Trezorerie, de la domnul Mavrodin. Îi întreb și eu, că nu vreau să îi întreb la telefon, îi întreb public, pentru că este o întrebare pusă de multe ori în studiourile de televiziune, o întrebare legitimă, la care văd că nu răspunde nimeni.”De regulă, un muritor de rînd, cînd vrea să-l întrebe ceva pe alt muritor de rînd, pune mîna pe telefonul mobil, altădată telefon fix, sau dacă e vecin de apartament, trece de la o ușă la alta așa cum l-a surprins curiozitatea, în neglije, și află răspunsul. Liviu Dragnea nu e un muritor de rînd. Și cînd spun asta nu mă refer la condiția sa din nomenclator de președinte al Camerei Deputaților și de șef al partidului de guvernămînt, ci la ipostaza sa de Premier tot timpul, spre deosebire de Viorica Dăncilă care e premier doar din cînd în cînd, mai precis cînd îi dă voie să fie așa ceva Liviu Dragnea. În această postură, din cîte se vede, Liviu Dragnea s-a adresat numitului Mișa, care nu e altcineva decît Ionuț Mișa, șeful ANAF, în Guvernul SRI condus de Mihai Tudose, ministru de Finanțe și autorul unui spectacol de cancan financiar numit Revoluția fiscală fără să știmde ce. Putea Liviu Dragnea să-l sune el direct pe Ionuț Mișa. Putea să-i facă o vizită la sediu. Putea, dacă asta i s-ar fi părut sub demnitatea sa de Jupîn al Puterii PSD-iste de azi, să se adreseze Vioricăi Dăncilă, teoretic șefa lui Ionuț Mișa. N-a făcut-o. Și nu numai pentru că ipostaza sa e de nemuritor, ci pentru că a vrut prin asta să atragă atenția, în văzul întregii națiuni, asupra uneisituații în neregulă:

Fiscul are de recuperat de la cetățeanul Klaus Iohannis sute de mii de euro. Cu toate că în orice clipă orice sumă recuperată e bună la Buget, ANAF n-a recuperat suma respectivă. Liviu Dragnea s-a făcut că-l întreabă pe numitul Mișa. În realitate, l-a tras de urechi în văzul națiunii pentru că instituția pe care o conduce nu-și îndeplinește, în cazul unui cetățean, misiunea sa fundamentală, știută chiar și din Moromeții, unde agentul nu-l iartă pe datornic. Ar fi fost de așteptat, ne sugerează Liviu Dragnea, fără să fi citit Moromeții, ca ANAF să dea buzna în casa lui Klaus Iohannis și să-i ia președintelui bicicleta, iar soției acestuia, distinsa Carmen Iohannis, țoalele, ca să mă exprim în termenii lipsiți de delicatețe ai Fiscului. Au trecut de atunci aproape două săptămîni.

Socotind că pînă la urmă numitului Mișa i s-a adresat cu o sesizare cetățeanul Liviu Dragnea, mă așteptam să aflu, în transmisie directă, cum a achitat cetățeanul Klaus Iohannis suma sub amenințarea cu executarea silită. Am așteptat degeaba. Degeaba am așteptat o vorbă despre toată tărășenia de la cetățeanul Klaus Iohannis. Fie un drept la replică prin care opiniei publice să i se spună că el, Klaus Iohannis, nu datorează nimic Fiscului, fie un angajament că în cîteva zile plătește, chiar și dacă ar trebui pentru asta s-o depună pe Răvășitoarea drept garanție. Degeaba am așteptat și un răspuns al numitului Mișa la criticile aduse în public de cetățeanul Liviu Dragnea. Fie sub forma unei replici potrivit căreia e o acuzație falsă, fie sub forma unei autocritici pentru tratamentul preferențial de care a beneficiat din partea ANAF cetățeanul Klaus Iohannis.

Luînd seamă la această tăcere, trag concluzia că numitul Klaus Iohannis, dator la ANAF cu suma de 1.278.856 de lei, n-a primit încă de la ANAF, deși au trecut doi ani de cînd trebuia să plătească, plicul negru cu somația de executare silită. Sau dacă l-a primit, s-a șters la fund cu somația, știind că atîta vreme cît e Jupînul instituțiilor de forță din România nimeni nu va îndrăzni să ceară un leu, nici măcar Fetele de pe Șoseaua de Centură. Și cînd te gîndești că eu, după primirea plicului negru, m-am grăbit să achit suma de 54 de lei, îngrijorat ca nu cumva să fi fost prea tîrziu și ANAF să-mi fi blocat contul în bancă!

Ce să-i faci?

În Babuinia, prin raportare la ANAF cetățenii sînt de două feluri: Cetățeni – cetățeni și Cetățeni – Președinți!