Cu ani în urmă a venit un fost elev la mine acasă. Avea o firmă de confecţionat mobilier şi urma să îmi facă o bibliotecă. A luat măsurile şi mi-a arătat un fel de desen. Îmi plăcea dar l-am întrebat unde ar fi cărţile, pentru că eu nu vedeam locul. El mi-a spus cu un aer de profesor că făcuse mobilă pentru oameni importanţi, din Pipera. Şi că le făcuse lor şi biblioteci, mult mai mari şi mai scumpe decât doream eu şi că nu se mai poartă cărţi. Pentru el era simplu. Acolo stă televizorul, acolo instalaţiile de muzică, acolo dvd-ul şi mai rămânea loc pentru bibelouri şi băuturi, după dorinţă.

Peste ceva timp, am observat eu, cărţile au reapărut în unele biblioteci. În colecţia “Adevărul" s-au tipărit într-o ediţie de lux majoritatea cărţilor importante din literatura universală. Arătau bine şi la un moment dat s-au vândut angro. Am văzut la librărie cum venea câte o familie întreagă şi durdulie, într-un jeep lucios şi cumpărau toată colecţia. Pentru părinţi, e adevărat puţini la număr căci tot “setul" era destul de scump, problema bibliotecii se rezolvase deja. Aveau toate cărţile importante care, culmea, arătau şi bine! Dar dacă părinţii nu citesc nici măcar un minut pe lună şi copiii văd asta este puţin probabil că se va prinde ceva de ei. Recent s-a întâmplat ceva. De câtăva vreme au început să apară “Cărţile copilăriei". De două ori pe lună ele se pot cumpăra şi cu ziarul “Evenimentul zilei". Sunt volume importante din literatura universală rescrise pentru copii cu vârste între 8 şi 14 ani. Acest experiment a prins în multe ţări din lume. Cărţile au puţine pagini şi se citesc uşor. Ele ar putea trezi gustul pentru lectură. Cred că ar fi bine să le citească în acelaşi timp şi unii părinţi şi copiii lor.