De pildă, senatoarea voiculesciană X ori deputatul pesedist Y din Moldova profundă. Ei bine, tupeul lor se bazează, totuși, pe ceva. Pe realitatea celor n-mii de voturi. Chiar le au! Nu uitați asta cînd vă gîndiți dacă e bine sau nu să mergeți la vot.

Dreptul de nu vota este la fel de important ca și dreptul de a vota. Iar obligația de a vota este una dintre cele mai odioase manipulări ale unei deplorabile clase politice, incapabilă  să ofere alegătorilor ceva coerent , onest și convingător, dar hămesită după legitimitate.

Sîntem cu adevărat liberi nu doar dacă votăm pe cine vrem, ci și dacă nu votăm deloc, în cazul în care oferta politică nu conține nimic util nouă. Îndemnurile la vot cu orice preț, fie în cheie civic-filozofică, fie în ton comunist-propagandistic sînt  o  culme a ipocriziei politice. O escrocherie politică, aproape. Dacă nu ne conving să-i votăm pentru ce sînt în stare să facă, ideea este că trebuie să votăm oricum, pentru că așa e civic și patriotic. Zice sloganul să nu-i lăsăm pe alții să decidă viitorul nostru. Cum vine asta?

În măsura în care viitorul unui om este influențat de guvernarea țării sale în următorii patru ani – ceea ce, totuși, e discutabil -, oricum alții îi decid viitorul indiferent dacă omul iese la vot sau nu. Acei alții sînt, înainte de orice, politicienii. Cetățeanul nu alege ce vrea, ci ce vrea din ceea ce i se oferă. Iar asupra ofertei, el nu are nimic de spus. Oferta o fac partidele politice, de care cetățeanul nu este legat în nici un fel vreme de 4 ani. Sigur că este importantă guvernarea țării, sigur că vrem cetățeni implicați. Dar, este de spus că implicarea eficientă a cetățenilor nu se realizează în ziua alegerilor, ci între alegeri. Forțele civice, dar și cetățenii în nume propriu ori organizați ad-hoc, pun presiune și trag la răspundere pe politicieni nu la finalul mandatului lor, ci în chiar exercițiul acestui mandat.

În cazul României, cetățenii așteaptă o serioasă  înnoire politică. La alegerile parlamentare din 2016 nu au parte de așa ceva. Alegătorul român are de ales în decembrie 2016 între aceleași partide, cu exact aceleași apucături plus unele partide noi cu apucături vechi. Am urmărit cu mare atenție promisiunea noilor partide și, mărturisesc, nu sînt deloc convins de noutatea lor. În unele, liderii sînt veritabili clasici în viață ai politicii dîmbovițene. În altele, deși apar fețe noi, ideile și vorbele vin direct din retorica vadimistă a anilor 1990. În fine, mai există un partid care se pretinde nou cu totul, dar care nu ne spune aproape nimic despre ce este, de fapt – semn că merge tot pe abureala electorală știută, un ”catch all” dîmbovițean  care presupune că, dacă vreun alegător socialist confuz îi crede socialiști, să-i voteze, dacă vreun conservator aiurit îi crede conservatori să-i voteze, voturi să vină că vedem noi după aia cine sîntem. Exact așa au făcut toate partidele de după 1990, așa că nu pricep ce e cu adevărat nou în acest ”proaspăt” partid. Ce vreau să spun este că oamenii care nu au mai făcut politică nu aduc deloc certitudinea unei noi politici.

Singurul mod în care trebuie să se manifeste românii care cred că nimic din ceea ce li se oferă acum nu le merită votul este, pur și simplu, să nu voteze. Aceste alegeri, spre deosebire de altele din trecut, inclusiv ultimele prezidențiale, nu aduc nici un pericol real. Cred și astăzi că urcarea unui V.V.Ponta în jilț prezidențial ar fi fost un dezastru care trebuia evitat cu orice preț.  Slavă Domnului, a fost evitat. Însă, de data asta, nu simt că ar fi un dezastru dacă ar cîștiga alegerile oricare partid dintre cele creditate îndeobște cu șanse reale să treacă pragul electoral.  Sloganurile înspăimîntătoare (”dacă cîștigă ceilalți va fi groaznic”) nu prea mai conving pe nimeni acum. Am spus-o și înainte de locale: faptul că va cîștiga candidatul PSD nu va arunca Bucureștii într-o situație mai grea decît sînt. După atîția ani cu Sorin Oprescu, Bucureștii vor supraviețui  și cu Firea. Ceea ce se întîmplă. La fel și România – după 3 ani și jumătate cu Ponta (dintre care 2 ani cu odiosul USL, cea mai cumplită asociere politică pentru corupție, ură și minciună vreodată contruită în România), va supraviețui oricărui guvern dintre cele posibile după 11 decembrie. Dacă credeți că nici unul dintre aceste guverne posibile nu va putea face România mai bună, atunci să fiți liniștiți că nici nu o pot strica mai mult.

Altfel, cei deciși să voteze, să o facă! Eu însumi voi vota. Dar cei care nu sînt deciși, e corect să știe că nu există nici o presiune asupra lor să se decidă. Faptul că au ajuns în ultima săptămînă de campanie electorală  trebuie să le spună că, de fapt,  nimeni nu le merită votul. Cred tot mai mult că adevărata palmă care va trezi pe politicienii noștri este rămînă, pentru o dată, fără legitimitate reală.