International
"Imperiul" african al lui Macron se prăbușește. "Jocul murdar" al președintelui Franței
Franța e prinsă într-un război pe care nu-l poate câștiga. Iar faptul că Sahelul seamănă din ce în ce mai mult cu un Afganistan pentru Franța nu face decât să întunece și mai mult speranța lui Macron că va câștiga un al doilea mandat de președinte.
După ce influența franceză în Libia s-a risipit, fiind înlocuită de cea rusească și turcească, Macron știe că mai riscă un eșec răsunător. Franța e pe cale să-și vadă năruindu-se eforturile militare din Africa Centrală și de Vest, mai ales după moartea lui Idriss Deby în Ciad și implicarea evidentă a Turciei în regiune.
Tentativă de asasinat asupra președintelui. Europa se zguduie! „Aveam trei obiective de atins”
Sprijinul Emiratelor, confirmat de primele zboruri logistice în sprijinul operațiunilor franceze, nu schimbă lucrurile. Operațiunea Barkhane, prin care Parisul încearcă să anihileze terorismul local și rebelii pentru a salva guvernele fragile din G-5 Sahel și, mai presus de toate, pentru a monitoriza rutele umane și resursele energetice, necesită un efort uriaș din partea Franței, inclusiv pierderi umane. Mai mult, efortul de război costă, iar astfel de cheltuieli președintele riscă să nu și le mai poată permite.
Implicarea Franței ]n Africa și alegerile prezidențiale
În orice caz, o retragere franceză din Sahel nu ar avea deloc aparența unei victorii. Macron nu a menționat niciodată cu adevărat retragerea forțelor sale din această regiune frământată. La sfârșit de mandat, Macron nu vrea să apară ca un lider care fugea de război și nu ca are capacitatea de a rezolva criza și de a pleca ca un învingător. Mai ales că fragilul conducător al Franței se află sub o dublă amenințare. La dreapta se află Marine Le Pen, foarte apreciată de militari. La stânga, viața politică e marcată de mari frământări. politicienii din această zonă nu mai acceptă, însă, războaie fără sfârșit fără o strategie clară care să evite pierderile de vieți și risipa de bani.
De aici și dorința francezilor de a încerca o nouă strategie care să implice Europa. După ce a primit un „nu” american în timpul lui Donald Trump, îndemnat să intervină pentru a opri pătrunderea rușilor și chinezilor în zonă, Macron încearcă în toate modurile să implice partenerii europeni în iadul Sahelului. Un plan care pare să fie motivat mai degrabă dorința de a împărți pierderile decât de vreun profit. Mulți ani, când își construia rețeaua diplomatică și strategică în zona africană, Franța a evitat cu grijă să implice țări care ar fi putut-o concura. Franța a pus piedici misiunii italiene din Niger. În Libia, unde sprijinul italian mergea spre guvernul recunoscut de comunitatea internațională, francezii au jucat cartea lui Khalifa Haftar, cu speranța că acesta va permite Parisului să dețină controlul asupra țării.
Macron vrea să scoată castanele din foc cu mâna lui Mario Draghi
Acum lucrurile par să se fi schimbat. Parisul pare să vrea ca Roma să-i vină alături. Această schimbae de optică pare să fi coincis cu prekuarea funcției de premier de cțtre pare să fi avut o Mario Draghi. Macron pare să considere că premierul italian este un partener de încredere și aîi poate oferi sprijinul strategic de care are nevoie Franța pentru a ieși dintr-un impas foarte dificil din Africa.
Indemnizații nesimțite la UE. Membrii unui „comitet zombie” cer 200 de euro pentru fiecare videoconferință
Un al doilea scop ar fi încercarea liderului francez de a se elibera de povara axei franco-germane, utilă atâta timp cât Angela Merkel era în plină putere. Intervenția italiană în grupul de lucru Takuba, misiunea europeană condusă de francezi pentru a sprijini armatele saheliene, ar putea fi simbolul acestei schimbări de ritm.
Recomandările noastre
