O femeie a trecut prin iadul zilei. A fost luata din casa, stalcita in bataie, amenintata cu arma si arestata fara dovezi.

Bilantul tragic al zilei de 13 iunie 1990 avea sa fie urmat, pe 14 iunie, de peste 1.200 de arestari. Minerii navalisera in Capitala si imparteau cu sete lovituri cu ciomagul. Ion Iliescu invitase la delatiune: ceruse „oamenilor de bine” sa-i dea pe mana statului pe cei care erau impotriva asa-zisei democratii pe care sustinea ca el o instaurase.

Elena Necula, o bucuresteanca turnata de o vecina fesenista ca frecventeaza Piata Universitatii si ca i-a ajutat pe grevistii foamei, a fost luata pe sus din casa pe 14 iunie, batuta pana la inconstienta, amenintata cu arma si tinuta in arest mai bine de o luna, in conditii inumane. Regimul securistic al arestarilor nu se schimbase deloc.

Retinuta pe 13 iunie De la primele ore ale diminetii de 14 iunie, minerii si-au suflecat manecile si au inceput cotonogeala. Ciomegele zbarnaiau prin aerul dens, ploua cu stropi de sange. Urlete de ura, de durere, de disperare. Elena Necula avea atunci 39 de ani si, in dimineata de 14 iunie, incepuse sa gateasca pentru cei doi fii ai sai care urmau sa vina de la scoala in jurul pranzului.

Nu stia ca venisera minerii, abia se trezise, rupta de oboseala, caci cu o zi inainte, pe 13, fusese retinuta fiindca se revoltase ca un tanar a fost luat la bataie din senin. „M-au lovit pe strada, cu pumnii, cu bastoanele, in Piata Universitatii, apoi am fost dusa la unitatea militara Magurele”, povesteste cu verva Elena. A scapat atunci doar cu o declaratie data in scris. Pe 14 insa n-a mai avut noroc.

Turnata de o vecina

In acelasi timp, Floarea Angelescu - simpatizanta FSN si vecina de curte cu Elena Necula - s-a dus in Piata „Sf. Gheorghe” si a dat un biletel unui civil, a aflat Elena. O jumatate de ora a durat pana au venit dupa ea. „Au spart usa si au navalit in casa”, isi aminteste femeia. Asaltatorii cautau, spune ea, pe „una, Ileana, care tine intr-o pivnita niste revolutionari”.

Ceva-ceva era adevarat din delatiune - la Elena acasa mai veneau grevistii foamei sa se spele, altii de prin Piata veneau sa manance cate ceva. Politisti, muncitori si mineri au luat-o pe sus, iar la Universitate au luat-o la bataie. „Nu stiu cat m-au batut, pentru ca, la un moment dat, am cazut pe jos, in nesimtire.”

„Impusc-o, ma!” S-a trezit intr-o duba, cu mai multi retinuti, plina de sange, cu capul spart, „tocata toata pe partea stanga”. Au fost dusi la Circa 1 de Politie, apoi iar la Magurele. Acolo, un politist care o vazuse si in ziua de dinainte a dat ordin unui subaltern: „Impusc-o, ma!”. A stat Elena cu teava pustii in piept, dar nu s-a intamplat nimic.

A dat iarasi declaratie si a fost dusa, impreuna cu ceilalti vatamati, intr-un garaj. „Am stat pe jos, direct pe ciment, iar comandantii unitatii nu uitau sa ne aminteasca: „Iliescu a dat ordin sa fiti impuscati, ca exemplu pentru cei care mai vor sa se revolte”. Murdari, batuti, infometati, dar mai ales speriati, am fost tinuti acolo pana pe 19 iunie”, isi sterge Elena sudoarea care i-a napadit fruntea.

Femeile - violate, barbatii - batuti pana la lesin

Descrierea detentiei de la Magurele aminteste „corectiile” pe care le aplicau securistii detinutilor politici. „Pe barbatii care cereau la toaleta ii scoteau intr-o liziera din spatele cladirii si-i bateau pana ii aduceau pe brate inapoi in garaj.” Iar pe femei, spune Elena, le duceau intr-o alta cladire, de unde „se mai intorcea cate una plangand si spunea ca a fost violata”.

Apa se dadea cu taraita, paduchii ii napadisera pe toti; „zilnic veneau mineri sa ne inspaimante, politistii puneau cainii pe noi”, iar sangele si transpiratia inchegate incepusera sa puta. In garaj mirosea a hoit. „Cinci zile cat am stat acolo n-am avut unde sa ne spalam. Prima baie - si aia cu apa rece - am facut-o cand m-au dus in arest, la Circa 5”, se ingrozeste si acum Elena Necula.

Dupa o luna si o saptamana a fost eliberata din arest, „din lipsa de probe”. Ca si in alte sute de cazuri ale arestatilor acelor zile. Pe 8 august s-a dus la serviciu, la Sintofarm, si s-a trezit cu contractul de munca desfacut. Avea doi copii minori de intretinut care nu-si revenisera inca din soc. Timp de trei saptamani ei n-au stiut nimic de mama lor.

Comemorare

Victimele mineriadelor ii pregatesc lui Iliescu un dosar de genocid

Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au fost comemorate ieri, in Capitala, printr-un mars la care au participat peste 100 de persoane, membri ai organizatiilor „21 decembrie 1989” si „Noii Golani”.

In Piata Universitatii, manifestatia a punctat si o „reconstituire” ad-hoc, la care participantii s-au impartit in mineri si golani, iar un „actor” a jucat rolul lui Ion Iliescu. De altfel, coloana s-a deplasat ieri si la locuinta fostului presedinte, pentru a-i face un cadou.

Asociatia Victimelor Mineriadelor (AVRM) s-a disociat de manifestatia de ieri. „A fost un circ jignitor. Noi, cei care ne-am luat-o in cap atunci, comemoram mortii si ranitii, nu facem spectacole”, a declarat acesta pentru EVZ.

Potrivit lui Ene, AVRM va inainta in curand o noua plangere penala impotriva lui Ion Iliescu: „E un dosar de genocid despre pogromul tiganilor de la Mineriada. Il vom depune si la Bucuresti, si la Haga, la Tribunalul Penal International, unde se judeca astfel de spete”, a declarat Viorel Ene. (Laurentiu Mihu)

REMEMBER 14 iunie Ziua cand au venit minerii

Ora 5.00. Cam 20.000 de mineri descind in Capitala, la apelul celor din fruntea tarii. Ion Iliescu ii intampina si le cere sa elibereze Bucurestiul de „elemente ostile regimului”, care „pun in pericol democratia”: „Faceti-va datoria fara frica!”. Si s-a pornit macelul, incepand din Piata Universitatii.

Ora 9.00. Minerii, manipulati de instigatori - spun martori ai evenimentelor - distrug sediile partidelor istorice, casa lui Ion Ratiu si alte cladiri ale opozitiei. Apoi ii ataca din nou pe studentii din Facultatea de Arhitectura.

Spre pranz. Devasteaza redactiile unor ziare, printre care „Romania Libera” si „Baricada”, prima revista privata postdecembrista. Apoi s-au imprastiat prin cartiere, unde au inceput „progromul tiganilor” si bataile gratuite, ca sa bage groaza in populatie, spun cei care au trait evenimentele.

***1.000 de mineri sunt trimisi intr-o unitate militara, li se iau uniformele mineresti si li se dau unele militare. „S-a vrut atunci organizarea Garzii Nationale, care sa raspunda direct de Iliescu, sa fie oamenii lui”, spun victimele mineriadelor.

Seara. Bucurestiul este ingrozit. Oamenii isi cauta rudele si prietenii pe la spitale, pe la morga. Ziua se sfarseste cu peste 1.200 de persoane retinute. Sfarsitul evenimentelor e aproape.