Prorocul Ilie s-a născut în cetatea Tesva, regiunea Galaad, de dincolo de Iordan. De aici, și numele de Tesviteanul. A trăit în vremea regelui iudeilor Ahab (c.874-853 î.Hr.), care se însurase cu o feniciană, Izabela de Sidon, adoratoare a zeului Baal.
La îndemnul ei, Ahab renunță la credința în Dumnezeu și îi prigonește pe iudeii care nu se converteau. Atunci s-a ridicat Sfântul Ilie, mustrându-l pe Ahab. Cum regele a vrut să-l omoare, Ilie s-a ascuns în valea pârâului Chedron, timp în care asupra țării se abate o foamete groaznică. După trei ani și jumătate, Ilie s-a întors la curtea lui Ahab și i-a provocat pe preoții acestuia la „duel”: s-au rugat lui Baal, respectiv lui Dumnezeu, să aprindă o jertfă. Focul din cer a mistuit jertfa adusă de Ilie. Prorocul a săvârșit multe minuni, înainte de a fi ridicat la ceruri întrun car de foc. Sfânta Tradiție spune că el va veni la sfârșitul vremurilor, ca înaintemergător al celei de-a doua veniri a lui Hristos, îl va certa pe Antihrist și va fi ucis de el, dar va fi înviat de Mântuitorul, Mielul Biruitor