Ilegalista dobrogeancă dispărută „în focul luptei de clasă” până să fie „partidul în toate”

Donca Simo completează seria ilegalistelor comuniste care și-au găsit sfârșitul înainte ca PCdR să iasă din ilegalitate și să acceadă dintr-o dată din postura de partid ilegal, spre partid-factor de decizie și mediu de influență, deși oficial număra sub 1000 membri din care jumătate, mărturisea la interogatoriile de după 1945, Eugen Cristescu, șeful SSI până în 1944, erau agenții Siguranței românești.

 Comitagii și ilegaliști comuniști din Dobrogea

Încă din 1878, pe fondul cedării Dobrogei de către Imperiul Otoman, Rusiei Țariste, în contul unei părți a despăgubirii de război, pentru ca Rusia să o ofere României în locul Basarabiei de Sud pe care Rusia și-o dorea să aibă ieșirea la Dunăre, bulgarii dobrogeni au fost nemulțumiți. Bulgarii de origine macedoneană au format VMOK, un comitet de unificare a Macedoniei. Ei erau numiți „comitagii”. Au comis numeroase atentate la finalul secolului XIX, inclusiv la București.

Din 1913, când România a luad Cadrilaterul, mișcarea comitagiilor, dublată de a ilegaliștilor a crescut în anvergură. Nume precum cel al lui Iordan Dragan Rusev (Petre Borilă, cuscrul lui Ceaușescu) sau al lui Christian Rakovky, lider revoluționar și diplomat sovietic în perioada interbelică, sunt legate de Dobrogea.

Donca Simo, dobrogeanca ilegalistă, responsabilă cu tipografiile clandestine ale  ilegaliștilor

Donca Simo a văzut lumina zilei în 1910, în Bulgaria, la Dobrici (Bazargic) înainte ca regiunea Cadrilaterului să devină românească până la 7 septembrie 1940.  Pe fondul ideologic explicat în paragraful anterior, ilegalista  Donca Simo a fost atrasă de ideile comuniste cărora li s-a dedicat trup și suflet. Donca Simo a activat în cadrul „tipografiei clandestine” Se ocupa cu pregătirea și mutarea tiparnițelor mobile. Ele erau cunoscute sub numele de „Gestetner” de la numele companiei care a produs un astfel de multiplicator în 1881.

Robert Negoiță susține că intrarea în opoziție e cea mai bună variantă pentru PSD. De ce îl susține pe Ilie Bolojan

Nicușor Dan, discuții cu liderii coaliției. Grindeanu: „Susținem continuarea coaliției, cu un alt premier”. Ciprian Ciucu cere ca PSD să își asume guvernarea. Live Text

Fondatorul a fost maghiarul David Gestetner (1854-1839). El a brevetat copiatorul la Londra, după ce a muncit anterior la Viena și chiar la New York.  Prima invenție a fost încă din 1879 și a perfecționat-o în 1881. Practic, aceste „tiparnițe de mână” circulau pe ascuns, în perioada interbelică, aduse din Occident. Ele  erau instalate simplu în pivințe, beciuri, foloseau doar vopsea tipografică și litere metalice de plumb, netrebuind alimentate ci doar curățate. Un „Gestetner” realiza 1200 copii pe oră.

Tipărirea transmiterea și distribuirea manifestelor și a altor broșuri de propagandă erau de asemenea „sarcinile de partid” ale „tovarășei” Donca Simo.

Arestarea, procesul, condamnarea și moartea în temniță

Donca Simo fost arestată în contextul procesului greviștilor din București, din 14-16 februarie 1933. Procesul comuniștilor a fost la Craiova și s-a încheiat cu mari condamnări, în ciuda faptului că Lucrețiu Pătrășcanu și Petre Marcu (Pandrea) sau Ion Gheorghe (Jean Georges) Maurer i-au apărat cu mult patos. Donca Simo a fost condamnată la 8 ani de închisoare.  A început să execute pedeapsa la penitenciarul de femei de la Dumbrăveni. Aici, s-a îmbolnăvit grav.

Ulterior, ea  fost transferată la penitenciarul de la Văcărești. Pe locul său s-a ridicat astăzi Sun Plaza, după ce Nicolae Ceaușescu a demolat Mânăstirea Văcărești care fusese folosită ca închisoare în interbelic dar și în anii de după 1944. Donca Simo a decedat la 8 iunie 1937. A fost înhumată în Cimitirul „Izvorul Nou”.

Cum i s-a recuperat memoria de către tovarășii săi după 1944?

Mormântul Doncăi Simo a fost loc de pelerinaj, mulți elevi din Capitală fiind făccuți pionieri la mormântul acesteia.  Donca Simo  a primit numele unor străzi, grădinițe. O țesătorie  și o casă de cultură au devenit „Donca Simo”. În București, Strada Principesa Maria a fost redenumită Donca Simo. După 1990, a fost numită Lalelelor. De asemenea, în Voluntari, Chitila și Mogoșoaia, câte o stradă a primit numele „Donca Simo”. O maternitate din Capitală i-a purtat numele, pe strada Avrig, lângă Hala Obor. Cinematograful de acolo de la Avrig-Hala Obor a primit, de asemenea, nunele „Donca Simo”.  În 1948, strada Ghercești din Craiova, s-a numit Donca Simo. În 1956, a fost redenumită Strada Argeș.

În 1949, PMR a editat la Editura proprie (ulterior Editura Politică) o broșură de 10 pagini cu titlul „Căzute în luptă...: Olga Bancic, Haia Lifșiț, Terezia Ocsko, Suzana Pârvulescu, Elena Pavel, Donca Simo”.  Nu a fost singura carte dedicată Doncăi Simo. Ofelia Manole (1908-1983), ilegalistă din Reni, Basarabia de Sud, azi în Ucraina,  care a avut nuneroase funcții după 1944, a publicat în 1951, la Editura Tineretului, o broșură de 37 pagini dedicată ilegalistei dobrogene. Fiica lui Paul Niculescu Mizil, Donca Mizil, în tinerețe, iubita lui Nicu Ceaușescu, a primit numele, evident, în memoria Doncăi Simo.