Iisus Hristos: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” Dialog de suflet cu Pr. Prof. Dr. Univ. Ioan Stancu, Biserica Zlătari (I)

Irina Stroe: Așadar, Părinte, spuneți că există o adâncă taină în suferință. O taină ce trebuie devoalată, pentru a o putea transcende.

Părinte Ioan Stancu: Suferința profundă schimbă inima. Moise a scris despre Iov, un drept dintr-o altă țară scrie despre alt drept. E prima dată când un drept al lui Dumnezeu care păstra Legea a suferit mult. Dar durerea l-a înălțat. Dostoievski, la rândul său, descoperă fericirea în durere. Nu mai ești în conflict cu nimeni, ești Hristofor, adică purtător de Hristos. Ești omul adevărului.

La noi, au început sfinții să grăiască, să iasă la suprafață. Se spune că dacă noi nu vom vesti, pietrele vor vorbi! Au început să vorbească pentru neamul nostru românesc pietrele, am fost cam tăcuți.

Biserica este focul care unește.

DrugTest. Medicamentele de pe „lista neagră". Semnul inscripționat pe ambalaj, special pentru șoferi

Horoscopul lui Dom’ Profesor, 28, 29 septembrie 2024. Centura de asteroizi Arjuna

”Se spune că dacă noi nu vom vesti, pietrele vor vorbi! Au început să vorbească pentru neamul nostru românesc pietrele. Am fost cam tăcuți.” Părinte Ioan Stancu

Lui Dumnezeu nu îi trebuie multe cuvinte și cereri ca să știe despre ce are nevoie un om. Era un roman, despre viața unui preot la țară. Acest preot vedea la fiecare slujbă un bătrân care stătea nemișcat într-un colț de biserică, nu venea nici la sfârșit să se miruie. Preotul a crezut că e o sfidare ceea ce face bătrânul. Într-o zi, preotul îl întreabă de ce stă acolo, fără să spună sau să facă nimic. Dar bătrânul răspunde: ”Nu fac nimic, părinte. Doar Îi arăt Lui că sunt aici și eu știu că El e aici. Deci ne întâlnim în fiecare Slujbă.”

Această istorisire îmi amintește și de povestea Sfântului Ioan Gură de Aur. Sfântul predica foarte frumos în cetate, când vine la o bătrână care îi spune: ” Eu nu înțeleg toată cuvântarea ta, părinte. Tu, Ioane, ai fântâna foarte adâncă, dar ciutura mea e scurtă, plec însetată.” Atunci a înțeles Sfântul că va trebui să vorbească și în termeni mai simpli, și pentru oamenii de rând. Întrebarea este: oare această bătrână se va mântui? Da! Evident. Prin extensie, prin proximitatea față de ceilalți credincioși, în Biserică. Prin trăirea, inima ei curată, prin rugăciunea sinceră.

Acesta este îndemnul meu. Să rămânem în iubire și iertare, cu credință în Dumnezeu, în menirea acestui neam românesc!

Răbdare, credință și iubire!

Partea a II-a: 14 februarie.