Decizie favorabilă a ÎCCJ în cazul unei companii Big Pharma. Judecătorii restituie peste 60 milioane de lei

Decizie favorabilă a ÎCCJ în cazul unei companii Big Pharma. Judecătorii restituie peste 60 milioane de lei ÎCCJ a decis restituirea unei firme din Big Pharma peste 60 milioane de lei. Sursa Foto: Arhiva EVZ

Grupul farmaceutic elvețian Roche și-a redeschis, după Revoluție, reprezentanța locală. Din anul 2005 activează în plan local prin intermediul firmei Roche România SRL. Acum, judecătorii ÎCCJ au decis restituirea a peste 60 milioane de lei, reprezentând TVA aferentă taxei de clawback.

Grupul farmaceutic elvețian Roche și disputa pe taxa clawback

Grupul farmaceutic elvețian, cu o valoare de piață în 2023 de circa 222 miliarde de dolari, a avut în România în 2022 o cifră de afaceri de 1,2 miliarde de lei și un profit de peste 40 milioane lei, realizate cu circa 200 de angajați.

Roche România SRL oferă variate produse farmaceutice, instrumente de diagnosticare și o gamă largă de medicamente.

Societatea Roche România SRL a formulat, în data de 10.01.2019, o cerere prin care a solicitat aprobarea restituirii şi rambursarea sumei de 63.761.794,65 lei, reprezentând TVA aferentă taxei de clawback achitată suplimentar de societate la Bugetul de stat.

Ne puteți urmări și pe Google News

ÎCCJ. Decizia a fost respinsă pe 20.03.2019 de DGAMC

Ulterior, pe data de 20.03.2019, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) din cadrul ANAF a emis Decizia nr. 24822/20.03.2019. Această decizie respingea cererea de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.

Drept răspuns, Roche România SRL a procedat la formularea unei contestaţii fiscale.

Și în această situație, DGAMC a respins contestația fiscală, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 102/02.08.2019.

Justiție

Ce este taxa clawback

Taxa clawback este denumirea utilizată de industria farmaceutică pentru contribuția trimestrială reglementată de Ordonanța de urgență 77/2011. Ordonanța prevede stabilitatea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății („OUG 77/2011”).

Prin intermediul acestei taxe, producătorii de medicamente, respectiv deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă de medicamente, sunt obligați să acopere integral diferenţa dintre costul real al medicamentelor compensate plătit de CNAS și bugetul de referinţă, indiferent de suma alocată în Legea bugetului de stat.

Contribuția trimestrială este calculată prin aplicarea unui procent asupra valorii aferente consumului centralizat al medicamentelor, comunicat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), după scăderea TVA.

Acest buget de referinţă este de fapt maximul suportat de Stat, restul fiind suportat de producătorii de medicamente. Această diferenţă, raportată la 100, se transformă în procent „p” din formula de calcul al taxei de clawback. Procentul „p” este comunicat apoi producătorilor de medicamente/ deţinători de autorizaţie de punere pe piaţă de către CNAS pentru toate medicamentele unui anumit producător, care au fost vândute în sistemul de asigurări, conform raportărilor primite de CNAS, prin casele judeţene, de la farmacii și unităţi sanitare. Astfel producătorii îşi deduc TVA și îşi calculează ulterior suma de plată.

Roche România SRL a chemat în judecată DGAMC în ianuarie 2020

În ianuarie 2020, Roche România SRL a chemat în judecată Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Companua a solicitat rambursarea efectivă către societate a TVA aferentă taxei de clawback plătită suplimentar la bugetul de stat.

După ce în august 2021, la dosarul cauzei a fost depus un raport de expertiză fiscală, prin care experţii, numiţi de instanţa de judecată, au stabilit cuantumul TVA achitat de către societate la 68.163.842 de lei, corespunzător unei taxe de clawback plătite în sumă de 757.376.020 de lei, la data de 11 martie 2022, Curtea de Apel București a pronunțat o primă soluție în acest litigiu, în favoarea pârâtei DGAMC:

Solutia pe scurt: Respinge cererea precizatoare, ca tardivă. Respinge în rest acţiunea, ca neîntemeiată. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de exercitare a căii de atac urmând a se depune, în caz de formulare, la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal. Pronunţată astăzi, 11.03.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

ÎCCJ

ÎCCJ. Cum a argumentat instanța de fond

ÎCCJ a apreciat că, raportat la dispoziţiile legale şi ţinând seama de modul de stabilire, de calcul şi declarare a contribuţiei trimestriale, astfel cum este prevăzut de OUG nr.77/2011, reclamanta a considerat în mod neîntemeiat că taxa clawback plătită de aceasta are natura unei reduceri de preţ acordată clienţilor săi.

Organele fiscale au stabilit în mod legal că taxa clawback, prin natura sa juridică de obligaţie fiscală instituită prin lege pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, nu poate fi calificată ca fiind o reducere de preţ acordată de producători direct clienţilor, pentru care producătorii ar avea obligaţia reducerii bazei de impozitare a TVA, din moment ce „companiile farmaceutice îşi recuperează preţul integral, pe de o parte, de la pacienţi/persoane fizice şi pe de altă parte de la CNAS”.

În opinia judecătorilor CAB, deciziile contestate de reclamantă sunt legale şi temeinice, motiv pentru care nu pot fi anulate, iar pârâta nu poate fi obligată la rambursarea sumei solicitată de reclamantă, cu titlu de rambursare TVA plătită suplimentar.

Sentința Curții de Apel București a fost atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ a tranșat litigiul definitiv în favoarea reclamantei Roche România SRL:

Detalii soluţie: Admite recursul declarat de reclamanta Roche România S.R.L împotriva sentinţei civile nr. 501 din 11 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Casează în parte sentinţa recurată şi în rejudecare admite cererea introductivă de chemare în judecată. Dispune anularea deciziei nr. 102/02.08.2019 şi a deciziei nr. 24822/20.03.2019 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a sumei de 63.761.794,64 lei.

Obligă pârâta Direcţia Generală a Marilor Contribuabili să ramburseze- reclamantei suma de 63.761.794,64 lei reprezentând TVA plătită suplimentar la Bugetul de Stat. Obligă intimata-pârâta la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă, în cuantum de 15510 lei, compusă din 15.000 lei onorariu de expert şi 510 lei taxe judiciare de timbru în fond şi recurs. Menţine în rest sentinţa recurată. Definitivă. Pronunţată astăzi, 21 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.