Ambii erau rude cu Apostolul Pavel şi ucenici ai săi, precum arată acesta în Epistola către Romani (16, 21).

Iason a fost pus episcop al cetăţii sale, în Tarsul Ciliciei, iar Sosipatru a luat ocârmuirea Bisericii din Iconia.

Au mers împreună la propovăduire şi, ajungând în insula Cherchira, au zidit acolo o biserică frumoasă, pe care au pus-o sub ocrotirea spirituală a Sfântului Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic.

Acolo, slujeau lui Dumnezeu, aducând pe mulţi la credinţa creştină. Așa se face că fost pârâţi lui Herculin, conducătorul acelei insule, care i-a întemniţat.

Cât au stat în temniță, Iason şi Sosipatru i-au adus la Hristos pe cei care erau închişi împreună cu ei.

Când a venit alt dregător în Cherchira, a poruncit ca cei doi sfinţi să fie chinuiţi. Cum, prin rânduială dumnezeiască aceștia au rămas nevătămaţi, toţi s-au înspăimântat şi împreună cu dregătorul au crezut în Hristos.

După ce au fost eliberaţi, i-au botezat în numele Sfintei Treimi pe toţi, iar dregătorului i-au pus numele Sebastian.

Ajungând la bătrâneţe, Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru s-au mutat în pace la Domnul.