Au trecut 22 de ani de la cel mai misterios eveniment al secolului XX din România. Unii îi zic revoluţie. Alţii, lovitură de stat. Cu siguranţă, a fost un masacru.

An de an apar mărturii şi informaţii noi. Detalii spectaculoase. Dar taina e încă groasă: nu există nici un vinovat pentru morţii de după 22 decembrie. După instalarea la putere a lui Iliescu-FSN. A venit acum momentul unui altfel de demers: o ridicare, precum elicopterul lui Ceauşescu, deasupra faptelor şi amănuntelor din acele zile, pentru a sesiza ansamblul. Esenţialul. Pentru a putea trage concluziile.

La acest demers deloc uşor ne va fi partener Cornel Mihalache, un excepţional reporter şi realizator de televiziune. Pentru el, evenimentele din decembrie au ajuns obsesie. A adunat stive de documente şi zeci de ore de peliculă. Începem astăzi un serial care promite să facă valuri mari. El ar trebui continuat de un alt demers. Unul penal. DULCE TÂRGUL FRONTURILOR FSN a lovit întâi la Iaşi. Molcom, moldoveneşte Când vorbim despre evenimentele din decembrie 1989, uităm că, înainte de Timişoara, a fost tentativa de revoltă de la Iaşi. Toate teoriile privind revoluţia din decembrie 1989 exclud Iaşii de pe lista oraşelor revoluţionare. La ora la care la Timişoara izbucnea mitingul de solidaritate cu pastorul Tokes Laszlo, în Iaşi erau deja arestaţi 4 oameni pentru delictul de "acţiuni anarho-protestatare de propagandă împotriva orânduirii socialiste". Ce s-a petrecut acolo? În zilele de 13 - 14 decembrie 1989, oameni din Iaşi se trezesc cu fluturaşi în cutia poştală sau îi primesc chiar în mână pe stradă, prin care oamenii erau invitaţi să participe la demonstraţii. De fapt, au fost două rânduri de fluturaşi. Primele 50 de exemplare ale proclamaţiei anunţă în mod greşit adunarea din Piaţa Unirii în ziua de sâmbătă 16 decembrie, la ora 18. La ora aia, în decembrie este întuneric. Interesant este că primele 50 de exemplare erau semnate Frontul de Salvare Naţională. În următoarele, în mod ciudat, se schimbă nu numai ora, ci şi data şi semnatarul. Astfel, noul apel este pentru joi 14 decembrie, ora 16, iar semnătura este înlocuită cu Frontul Popular Român. "Revoluţiile încep de la un geam spart, de la o busculadă"

Cine au fost iniţiatorii? Iniţiatorul a fost Ştefan Prutianu, economist la un centru de cercetare, care creease o structură organizată de tip piramidal. Fiecare membru contactat de Prutianu trebuia să contacteze alte 3 persoane de încredere, care la rândul lor să contacteze alte 3 şamd. Senzaţia mea este că, la Iaşi, nefiind morţi nici înainte, nici după 22, există o alură romantică a Revoluţiei. Lucru confirmat şi de Prutianu: "La Iaşi, şi 1848-ul, cu un secol jumate mai înainte, au fost primele mişcări, dar mai molcome. Poate mai prudente, nu ştiu. Ştiu un lucru, că în Piaţa Unirii, eu eram cel care trebuia să dau semnalul cristalizării unei busculade, măcar. Pentru că revoluţiile nu încep în Parlament, încep de la un geam spart, într-o crâşmă, de la o busculadă pe stradă...", avea să-mi declare Ştefan Prutianu, în filmul "Sânge şi catifea". Cine era de fapt creierul mişcării de la Iaşi şi care erau obiectivele sale? Din ce mi-au spus toţi, creierul era Ştefan Prutianu, un tip modest, de care după aceea nu s-a mai auzit nimic. Nu era nimeni în spatele lui? Nu ştiu, eu i-am întrebat pe oameni. Vasile Vicol, un alt conspirator, care trebuia să tragă clopotele la Mitropolie, declara că la Iaşi a fost cu program, cu proclamaţie, cu dosare politice care li s-au întocmit arestaţilor, cu Frontul Popular Român (sau/şi Frontul de Salvare Naţională), adică o mişcare organizată. "Cel mai greu lucru în puşcărie era să le spun de unde mi-au venit ideile astea. Cel mai prost le cădea să le spun nu mi-au venit de nicăieri, s-au născut în capul meu. Ce idiot le păream"... declara acelaşi Prutianu.

"Dacă noi reuşeam să ne coagulăm, ieşea măcel"

Tot Front? Prea mare coincidenţa... Aşa e. Interesant este că denumirea de Front de Salvare nu le aparţine nici lui Prutianu, nici lui Vicol, liderii Revoluţiei de la Iaşi, ci a venit de pe o ramificaţie a mişcării piramidale construite de Prutianu. În final, mişcarea a eşuat. De ce? Undeva a fost o trădare. Prutianu zice: "Deci cu cinci zile înainte de pretinsa noastră rebeliune, am avut sentimentul că suntem sub lupă, că suntem în farfuria cuiva, că unele ramificaţii sunt descoperite..." Cum a eşuat? Scriitorul Cassian Maria Spiridon, una dintre figurile importante ale mişcării de la Iaşi şi unul din cei şase arestaţi, povesteşte: "Din păcate, Piaţa Unirii, joi la ora 16 era ocupată de uniforme de miliţieni, de gărzi patriotice şi oameni în civil. După aia am aflat că oamenii în civil erau băieţii cu nişte genţi mari, cu armament în dotare. Practic, dacă noi reuşeam să ne coagulăm, ieşea un măcel. Nu ne lăsau să stăm pe loc, au mutat staţia de tramvai, patrulele alungau: "mişcă! mişcă!", doi dacă stăteau pe loc, venea patrula, "mişcă! mişcă!", plus că piaţa era înconjurată de maşini de miliţie, maşini de pompieri cu gratii, cu tunuri de apă, pregătite să intervină, deci totul era pregătit pentru înăbuşirea oricărei mişcări de protest". De ce li s-a cerut conspiratorilor de la Iaşi să tacă?

Totuşi, cum au fost oamenii ăştia atât de discreţi după 1989? Alţii s-ar fi băgat în faţă, să-şi laude meritele. Nu e ciudat că ei nu au făcut-o? Nu e ciudat, dar oamenilor ăstora li s-a întâmplat un lucru uluitor. Anchetatorii le-au cerut să semneze declaraţii în care se angajau că nu vor vorbi nimic despre ce s-a întâmplat.

Bine, dar asta era normal, înainte de revoluţie. Da, doar că lor, procurorul Crâşmaru, acelaşi care le semnase mandatele de arestare în 14, 15, 16 decembrie, le-a cerut tăcere absolută la aproape un an după evenimente. Prin vara lui 1990. Au fost ameninţaţi că pot avea necazuri dacă vorbesc.

Mişcarea a eşuat la Iaşi, dar avea să aibă mai mult succes la Timişoara, câteva zile mai târziu... Apropo, nu s-a întrebat nimeni cum de primele scântei ale revoluţiei s-au aprins la Iaşi şi Timişoara, acolo unde Ion Iliescu a fost prim-secretar de partid, respectiv secretar cu propaganda... Poate e o coincidenţă. Poate, în orice caz, nici nu începuse revoluţia, şi se adunau coincidenţele. Dacă e să mergem până la capăt cu speculaţiile, te întreb eu care a fost prima şosea modernă, terminată după 1990? - ? Bucureşti - Iaşi. Sau Iaşi - Bucureşti, depinde de unde vii şi unde vrei să te duci. Iar Bucureşti-Timişoara este şi astăzi neterminată. În orice caz, n-ar trebui să facem un desfăşurător al evenimentelor din decembrie 1989, ci să spunem lucrurilor pe nume. Mai ales celor controversate. Teoria evoluţiei: coctail de revoltă şi complot sovietic

Poate că totuşi ar prinde bine o ordine cronologică pentru a uşura nişte răspunsuri la întrebări care se pun de 22 de ani încoace. De exemplu, dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat. Diagnosticul e complicat de dat. Cred că cel mai bine a surprins fenomenul Alex Mihai Stoenescu... O figură controversată... Şi Revoluţia a colaborat cu Securitatea, aşa cum a colaborat cu KGB şi GRU. Dar presupusele sale legături cu Securitatea nu impietează asupra calităţilor lui de istoric. Are dreptul la părerea lui. De altfel, aştept cu cel mai mare interes, o carte despre 1989 semnată de fostul şef al Securităţii statului, Iulian Vlad. Deci, iată cum rezuma Alex Mihai Stoenescu evenimentele din decembrie 1989. "În România s-a declanşat şi desfăşurat o revoluţie între 14 decembrie 1989 Iaşi şi 20 mai 1990, când au avut loc alegerile, şi în interiorul acestui fenomen, am avut de-a face cu o revoltă eşuată la Iaşi, instigare internaţională şi diversiune internaţională la Timişoara, revoltă urmată de represiune armată în 16, 17, 18, 19 decembrie, revoltă populară şi grevă generală la Timişoara în 20 decembrie, cu retragerea armatei în cazărmi, diversiune la mitingul din 21 de la Bucureşti organizat pentru răsturnarea lui Ceauşescu, represiune armată la Cluj şi Sibiu, represiune la Piaţa Universităţii în noaptea dintre 21 şi 22, revoltă populară în dimineaţa lui 22, lovitură de stat militară în dimineaţa de 22, diluarea revoltei pentru că ea n-a reuşit să-şi construiască propriii lideri, preluarea puterii de către un grup complotist sprijinit de Uniunea Sovietică şi recunoscut de Uniunea Sovietică, declanşarea unei diversiuni teroriste pentru a anihila şi distruge serviciul secret al ţării, şi pentru a ascunde represiunea armată sângeroasă de până atunci şi pentru a justifica "salvarea" şi stabilizarea puterii nou constituite, care s-a sprijinit fundamental, aşa cum de altfel aşa este şi scris în fraza din comunicatul FSN, pe Armată. Cheia întregului fenomen petrecut între 14 decembrie 1989 şi 20 mai 1990 este Armata. Acolo trebuie cercetată, studiată şi înţeleasă întreaga desfăşurare a acestor evenimente. Revoluţia trebuie înscrisă pe creier

De-aia zic că trebuie s-o luăm pe rând... Deci, Timişoara. Ce se mai poate spune nou despre Timişoara? La Timişoara lucrurile sunt mai clare. Acolo a fost o revoltă populară, începută cu o instigare în care au fost implicaţi şi vecini. Acolo forţele care se luptau se cunosc. Coagularea revoltei a durat câteva zile, din 15 până în 20, la greva generală, sunt şase zile, represiunea a fost cumplită, au murit 76 de oameni. În paranteză fie spus, la Televiziunea română, "în plină libertate" au murit peste 85 de oameni, unii spun chiar 110. Timişorenii au dreptate să se simtă frustraţi: o lege care a apărut în 2002 şi care a fost modificată acum două săptămâni impune că ziua de 22 decembrie este "Ziua Libertăţii" la care s-a adăugat acum "Ziua victoriei Revoluţiei române". Asta sună exact ca în bancul cu bulevardul Victoria socialismului asupra poporului. În condiţiile în care complotul de sorginte sovietică a reuşit, se mai poate vorbi de o zi a victoriei revoluţiei? Eu cred că ziua victoriei revoluţiei române a fost la Timişoara în ziua de 20 decembrie, când greva generală şi revolta timişorenilor au obligat forţele de represiune (mai cu seamă armata) să se retragă în cazărmi. Şi atunci trebuie să ne întrebăm de ce cineva, (recte zece parlamentari revoluţionari), a modificat o lege cu un articol unic, care suna aşa: "Se declară ziua de 22 decembrie Ziua Libertăţii" cu altul, la fel de unic, "se declară ziua de 22 decembrie Ziua victoriei Revoluţiei române şi a Libertăţii". Nu cumva acorzi o prea mare importanţă unor vorbe? În fond poate e părerea lor... Hai să citim împreună din expunerea de motive: "Adoptarea prezentului proiect de lege este necesară pentru promovarea în mentalul colectiv a importanţei zilei de 22 decembrie 1989, ca dată ce a marcat începutul democraţiei în România".

A promova în mentalul colectiv un concept, după 22 de ani, înseamnă de fapt a manipula mentalul colectiv, obligându-l să accepte şi să creadă un neadevăr. Pentru că, disecând ziua de 22 decembrie 1989, vom găsi în interiorul celor 24 de ore represiunea de la ora 1 noaptea de la Piaţa Universităţii, cu 49 de morţi, 600 răniţi şi 700 de arestaţi, revolta de dimineaţă a unei părţi a populaţiei Bucureştiului, (destul de mică în comparaţie cu manifestaţia pentru limba română de la Chişinău, din 27 august 1989, când s-au adunat un milion de oameni într-un oraş de 900000 de locuitori), plecarea lui Ceauşescu cu elicopterul la ora 12.08, explozia de bucurie a masei de manifestanţi, începutul manipulării prin televiziune, începând de la ora 13 până noaptea şi începutul contrarevoluţiei, diversiunii armate soldate cu morţi şi răniţi de la ora 18. Ţi se pare o victorie? Care dintre aceste momente e începutul democraţiei? Ce are revoluţia cu democraţia? Ăsta e un populism ieftin care ne-a costat foarte scump, mult prea scump. În 22 decembrie ne-am întors sub cizma sovietică

"Momentul 22 decembrie are o însemnătate aparte în istoria naţională, simbolizând despărţirea de un regim totalitar, ilegitim şi criminal, impus prin forţă de către armata sovietică, şi menţinut vreme de 45 de ani cu ajutorul unor instituţii de forţă", scria premierul Emil Boc, preşedintelui Senatului Mircea Geoană, în "punctul de vedere al guvernului referitor la această propunere legislativă." Or eu consider că momentul 22 decembrie reprezintă întoarcerea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. Pe ce te bazezi? Nu cumva eşti subiectiv? Nu, mă bazez pe documente oficiale, cum ar Comunicatul către ţară al CFSN sau stenograma întâlnirii dintre Ion Iliescu şi Petre Roman cu Evgheni Tiajelnikov, ambasadorul URSS la Bucureşti, pe 27 decembrie 1989, despre care vom vorbi mâine. Conţinutul fluturaşilor împrăştiaţi pe 13 şi 14 decembrie 1989

Proclamaţia de la Iaşi

Chemare către toţi românii de bună-credinţă

A sosit ceasul descătuşării noastre.

Să punem capăt foamei, frigului, fricii şi intunericului care ne stăpăneşte de 25 de ani.

Să punem capăt terorii dezlănţuite de dictatura ceauşistă care a adus poporul intreg in pragul desnădejdii.

Am rămas ultima ţară din Europa in care mai persistă coşmarul stalinist amplificat de o conducere incompetentă şi răuvoitoare. Să arătăm că noi, cei din urmă, vom fi cei dintăi.

Stă in puterea noastră şi numai a noastră să ne eliberăm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodată ţara noastră.

Pentru aceasta chemăm toţi cetăţenii de bunăcredinţă sămbătă, 16 decembrie, ora 18:00, la demonstraţia de protest care va avea loc in Piaţa Unirii.

Dorim ca demonstraţia să se desfăşoare intr-o tăcere deplină, iar la ora 19:00 să pornim cu toţii către Piaţa Palatului Culturii, unde va avea loc sfărşitul demonstraţiei, urmănd să ne întâlnim sămbătă, 23 decembrie, la aceeaşi oră, în acelaşi loc. Ultima demonstraţie va avea loc la 30 decembrie, ora 18:00, cănd vom cere inlăturarea de la conducerea statului a lui Ceauşescu şi a familiei sale.

Facem apel la armată, miliţie şi securitate să dea dovadă de curaj, patriotism şi clarviziune politică şi să sprijine acţiunea noastră de salvare a acestui neam, care este al nostru, al tuturor.

Frontul de Salvare Naţională