Acum, cadrele didactice se tem pentru propria lor siguranță. De asemenea, își fac griji că cercetarea va dispărea fără bani și libertăți personale și pentru că oamenii educați vor fugi. Unii se tem că ar putea fi persecutați pentru că sunt implicați în colaborări internaționale sau din cauza domeniilor lor de studiu, sau a etniei lor.

Pe 31 august s-au născut Caligula, James Coburn, Richard Gere, Regina Wilhelmina, Sir Bernard Lovell, Neagu Djuvara, Dan Deşliu, Ioan Gyuri-Pascu.

În calendarul creştin-ortodox este Aşezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului. Sfinţii Andrei, Iraclie, Faust şi Mina. Sfârșitul calendarului bisericesc anual. Nimic în „Kalendar”. Astăzi, 31 august, se marchează Ziua Limbii Române.

Despre cum l-am cunoscut pe regretatul Neagu Djuvara, vezi https://evz.ro/la-multi-ani-boier-neagu-djuvara-horoscopul-lui-dom-profesor.html.

Revista ”Nature” în numărul de săptămâna trecută arată că în ultimii 20 de ani, știința a înflorit în Afganistan. Acum mulți cercetători fug și cei care rămân în țară au pierdut finanțarea și trăiesc sub amenințarea persecuției.

Duminică, 15 august, geologul Hamidullah Waizy a intervievat candidați pentru a fi angajați la Ministerul Minelor și Petrolului din Kabul, când i s-a spus că talibanii au intrat în oraș și trebuie să evacueze. A doua zi dimineață, a văzut militanți înarmați pe străzi.

Waizy, cercetător la Universitatea Politehnică din Kabul, care a fost numit recent și director general pentru prospectarea și explorarea minelor la minister, a fost șocat de căderea rapidă a orașului. De atunci, el nu a mai ieșit în oraș, s-a închis în siguranța relativă a casei sale.

În Kabul, cele mai multe universități și birouri publice rămân închise. Talibanii spun că doresc ca oficialii să continue să lucreze, dar nu este clar cum va arăta acest lucru. „Viitorul este foarte incert”, a declarat Waizy pentru Nature .

Când grupul fundamentalist a deținut ultima dată țara, între 1996-2001, a aplicat brutal o versiune conservatoare a legii islamice a shariei, caracterizată prin discriminarea femeilor și suprimarea libertății de exprimare. Dar după ce a fost răsturnată în anul 2001, fondurile internaționale s-au revărsat în Afganistan și universitățile au prosperat.

Acum, cadrele didactice se tem pentru propria lor siguranță. De asemenea, își fac griji că cercetarea va dispărea fără bani și libertăți personale și pentru că oamenii educați vor fugi. Unii se tem că ar putea fi persecutați pentru că sunt implicați în colaborări internaționale sau din cauza domeniilor lor de studiu, sau a etniei lor.

„Realizările pe care le-am avut în ultimii 20 de ani sunt expuse unui mare risc”, spune Attaullah Ahmadi, om de știință în domeniul sănătății publice la Universitatea Kateb din Kabul.

Potrivit știrilor, miliarde de dolari în finanțe de peste mări pentru guvernul afganistan - cum ar fi activele deținute de Rezerva Federală SUA și creditele de la Fondul Monetar Internațional - au fost înghețate. Nu este clar dacă sau când va fi eliberată finanțarea și cum va afecta acest lucru universitățile și cercetătorii, dar mulți spun că salariile nu au fost plătite.

În 2001, după atacurile teroriste din 11 septembrie din Statele Unite, o coaliție condusă de SUA a invadat Afganistanul și a răsturnat talibanii. În 2004, a fost ales un nou guvern.

Kenneth Holland, decan la OP Jindal Global University din Sonipat, India, a fost președinte al Universității Americane din Afganistan (AUAF) din Kabul între 2017–19. El spune că, când a ajuns în țară, în 2006, a constatat că „aproape nu se făceau cercetări la universități; nici o cultură a cercetării ”.

Din 2004, Banca Mondială, Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională și alte organizații internaționale au vărsat sute de milioane de dolari în universități pentru a sprijini predarea, formarea facultăților și unele cercetări, spune el.

Aproximativ trei duzini de universități publice au fost înființate, sau reînființate din 2010, iar alte zeci de universități private au fost înființate. Universitățile publice sunt finanțate de Ministerul Învățământului Superior, care este finanțat de donatori internaționali, spune Holland. Universitățile private supraviețuiesc cu taxe de școlarizare, deși AUAF este finanțat în cea mai mare parte de guvernul SUA.

Populația de studenți din universitățile publice a crescut de la 8.000 în 2001 la 170.000 în 2018, dintre care un sfert din acel moment erau femei. Și, deși contribuția Afganistanului la revistele internaționale a rămas mică, numărul de lucrări înregistrate anual în baza de date Scopus a crescut de la 71 în 2011 la 285 în 2019.

Shakardokht Jafari, fizician în domeniul medical la Universitatea din Surrey din Guildford, Marea Britanie, care este originar din Afganistan, a înregistrat multe progrese din 2001, de la înscrierea în creștere a studențelor la producția crescândă pe subiecte de la cancer la geologie. Dar acum se teme că „va exista o stagnare a științei și a progresului cercetării”.

Multă vreme „oamenii de știință au considerat Afganistanul o gaură neagră”, spune Najibullah Kakhar, om de știință pentru avertizare geo la Centrul German de Cercetare pentru Geoștiințe GFZ din Potsdam. Este unul dintre mulți afgani care au plecat în străinătate pentru educație, intenționând să se întoarcă cu noi abilități pentru a ajuta la construirea națiunii. În 2014, a ajutat la instalarea primei rețele seismice din Afganistan pentru a studia tectonica plăcilor. El a continuat acea muncă până în 2019, când conflictele au făcut dificilă călătoria în zone muntoase îndepărtate.

El și echipa sa au planificat să înființeze un centru de cercetare și monitorizare seismică în Afganistan pentru a avertiza asupra pericolelor naturale. Dar de la căderea Kabulului, aceștia au fost într-o stare de panică, iar Kakhar, care spune că nu a dormit de câteva zile, încearcă cu disperare să-i ajute pe colegii săi să iasă afară din Afganistan.

Colegii lui Kakhar se numără printre un val de cercetători care caută azil în străinătate. Rose Anderson, director la organizația umanitară Scholars at Risk (SAR) din New York, care găsește cărturarii amenințați, spune că numai în august, SAR a primit peste 500 de cereri de la oamenii din Afganistan.

Unii sunt cercetători în drept care se tem de represalii dacă domeniul lor este în contradicție cu interpretarea talibanilor a legii Sharia. Multe femei se tem că vor fi vizate pentru activismul lor de gen și drepturile femeilor; unii bărbați se tem să fie pedepsiți pentru poziția lor liberală sau etnia lor. Alții își fac griji că ar putea fi adăugați la listele negre deoarece au studiat în străinătate, sau au conexiuni internaționale.

Aproape toți „au raportat teama de a fi vizați doar pentru că sunt în favoarea anchetei libere și critice și au susținut idealuri în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a drepturilor femeilor”, spune Anderson. Mulți s-au ascuns sau intenționează să treacă în țările vecine.

Până în prezent, spune Anderson, 164 de instituții la nivel global au fost de acord să găzduiască cercetători, iar SAR a făcut apel la guvernele SUA și europene pentru a accelera vizele și a continua zborurile de evacuare.

Dar scoaterea oamenilordin Afganistan este dificilă: ambasadele sunt închise, aeroportul din Kabul este depășit și este periculos să ajungă acol, iar evadarea pe uscat este dificilă. Multe persoane expuse riscului trebuie să rămână în Afganistan, nu au alternativă.

Olanda spune că cercetătorii de la AUAF sunt deosebit de vulnerabili. Instituția a fost atacată anterior de militanți: în 2016, 13 persoane au fost ucise, inclusiv membri ai facultății, personal și studenți. Toți cei 60 de membri ai personalului care nu sunt afgani au fost evacuați, dar doar aproximativ 20 din aproximativ 400 de angajați locali au fost expulzați, spune el. Alți 800 de studenți și peste 1.000 de absolvenți ar putea deveni ținte, spune Holland.

Cea mai mare pondere din populația Afganistanului, de 39 de milioane, inclusiv mulți membri ai talibanilor, este populația paștun. Cercetătorii din alte grupuri etnice riscă să fie persecutați.

Musa Joya este fizician în domeniul medical la Universitatea de Științe Medicale din Teheran, din Iran, care lucrează și ca lector la Kabul. El aparține comunității khazare vorbitoare de farsi, adică persană, despre care spune că îl face o țintă. Plănuise să se întoarcă la Kabul anul viitor pentru a lucra la un centru de radioterapie susținut de Agenția Internațională pentru Energie Atomică, dar aceste planuri ar putea fi suspendate. Nici rămânerea în Iran nu s-ar putea să fie o soluție, deoarece este dificil pentru străini să câștige locuri de muncă la institutele de cercetare, spune Joya.

Soția și copiii lui sunt încă în Afganistan. „Văd cu adevărat un viitor întunecat”, spune el. „Nu știu cum să-mi hrănesc familia; cum să-i salvezi; cum să-i protejez. ”

Nu a auzit rapoarte despre talibanii care îi persecută pe oamenii din Kabul, dar știrile despre uciderile din alte provincii îl alarmează. Oamenii „se pregătesc pentru o furtună”, spune el.

Există câteva indicii că lucrurile s-ar putea să nu fie la fel de restrictive precum erau sub administrația talibană anterioară. Mai mulți cercetători raportează că talibanii discută cu șefii universităților despre reluarea orelor. Există indici că femeilor li se poate permite să își continue studiile, deși talibanii au ordonat ca femeile și bărbații să învețe separat, iar unele universități au propus introducerea partițiilor în sălile de clasă.

Dar în orașul Bamyan, la vest de Kabul, femeilor li s-a spus să nu lucreze și să rămână acasă, spune un lector și cercetător în educație, care a absolvit AUAF și este khazară. „Sunt amenințată de talibani acum”, spune ea.

Oamenii de știință se îngrijorează și despre viitorul cercetării. Joya se teme că talibanii nu vor acorda prioritate cercetării și nici nu îi vor recunoaște valoarea. Și nu știe cum vor face față universitățile fără sprijin financiar internațional.

Un savant din Kabul și membru al Academiei de Științe din Afganistan, care și-a păstrat anonimatul, spune că este a treia oară când el și familia sa, ca mulți din Afganistan, au pierdut totul. A fugit în timpul tulburărilor de la sfârșitul anilor 1970, înainte de invazia Uniunii Sovietice; din nou la sfârșitul anilor '90, în timpul mandatului anterior al talibanilor; și acum are în vedere să mai fugă încă o dată. „Este o situație foarte dificilă pentru o ființă umană: te naști în război, crești în război și până la urmă vei muri în război.”

Mulți oameni cu studii postuniversitare au fugit deja. „Aceasta este o mare catastrofă pentru viitorul Afganistanului”, spune el. „Nu vor mai rămâne în țară oameni educați.”

Academia, de exemplu, a angajat aproximativ 200 de intelectuali și alți 160 de angajați, cu un buget anual de aproximativ 300 de milioane de afgani (3,5 milioane de dolari SUA), adaugă el. Dar ei și mulți angajați guvernamentali nu au mai fost plătiți de două luni, întrucât talibanii au preluat controlul asupra națiunii.

„Sistemul este aproape paralizat”, spune Ahmadi.

Nu este clar dacă comunitatea internațională va recunoaște noul guvern și va continua să ofere finanțare. Cercetătorii speră că nu vor fi abandonați. „Ne-am cheltuit toți banii, energia și timpul în Afganistan pentru a construi un viitor mai luminos pentru noi și copiii noștri. Dar, cu acest tip de retragere, ne-au distrus toată viața, toate speranțele și ambițiile ”, spune Joya.

”Talib” înseamnă, în arabă, ”student”. În pașto, ”taliban”. Bun, ce or avea muntenii ăia solizi din Afganistan, înarmați cu kalașnikoave, în comun cu studenții? Bună întrebare!

Informațiile primite din Afganistan îmi aduc aminte de ceea ce îmi povestea bunicul meu, dom’ Pascale, despre tragedia intelectualilor români, obligați să ia calea exilului în fața invadării țării de către bolșevici.

O să mai revin pe acest subiect, am luat în considerație dorințele domniilor voastre de a vă explica ce se întâmplă pe acolo, ca unul care a petrecut în regiune o bună parte din viață. Și repercusiunile care pot apărea, inclusiv în România.

Până atunci să ne mulțumim cu faptul că mâine este o altă zi!