Ai probleme financiare şi sentimentale. Ia-le pe rând! Astăzi termină ce ai început şi ia în serios sfaturile prietenilor, familiei. Măcar ascultă, poate primeşti nişte sfaturi competente!

30 mai

 

 

 

Pe 30 mai s-au născut Petru cel Mare, Mihail Bakunin, Peter Carl Faberge, Howard Hawks, Aleksei Leonov,  Keir Dullea, Marie Fredriksson, Constantin Gogu, Doina Cornea, Mihai Botez.

 

 

Astăzi, nimic în “Kalendar”, iar în calendarul fix creştin-ortodox sfinţii Isaachie, Varlaam şi Natalie.

 

 

Pentru mai bine de 2.000 de ani, Antarctica a existat doar ca un continent al imaginației. Dacă ar exista un continent arctic, a argumentat Aristotel, în tratatul său Meteorologie, ar trebui să existe un antipod, o „ant-arctică”. Timp de secole, oamenii de știință, exploratorii și cartografii au speculat despre acest antipod Terra nondum cognita, un ținut sudic încă necunoscut. Dar abia în anul 1820 se presupune că continentul a fost „găsit” de trei grupuri separate: o expediție rusă condusă de Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mikhail Lazarev, o expediție britanică condusă de Edward Bransfield și vânătorul american Nathaniel Palmer, care a văzut munții acoperiți de zăpadă ai Peninsulei Antarctice din micul său sloop.

Pământul care a apărut a fost profund inospitalier și îndepărtat, explicând de ce nici comunitățile vecine care ar fi putut cunoaște regiunea cu mult înainte de Palmer – cum ar fi maori și alte popoare polineziene maritime – nu s-au stabilit acolo. De la observarea lui Palmer, ultimul continent care a intrat în istoria omenirii a trecut prin mai multe faze: de la un teren de vânătoare îndepărtat pentru foci și vânători de balene care aproape au condus unele specii la dispariție, la un „iad înghețat” pentru valuri succesive de exploratori dornici să descopere și să cucerească. Acesta, în cel mai mare laborator științific în aer liber din lume și, probabil, cel mai protejat mediu de pe Pământ, datorită reglementărilor internaționale stricte. Dar, în epoca noastră, Antarctica a intrat într-o nouă fază: a devenit un paradox!

Acest paradox apare pe măsură ce Antarctica se transformă într-unul dintre cele mai amenințate locuri de pe Pământ. Pe măsură ce evenimentele de încălzire globală devin mai lungi și mai frecvente, suprafețele fără gheață (care acoperă doar 0,4 % din continent) se așteaptă să crească dramatic. Deși dispariția gheții ar duce la înflorirea unor plante native, ar duce, de asemenea, la proliferarea speciilor neindigene și la declinul și posibila dispariție a animalelor native, cum ar fi, de exemplu pinguinii imperiali. Schimbările aduse Antarcticii reprezintă, de asemenea, o amenințare existențială pentru milioane de oameni care trăiesc mai la nord: dacă banchiza de gheață din Antarctica de Vest s-ar prăbuși, nivelul global al mării este posibil să se ridice între 3,3 și 6 metri – catastrofal pentru milioanele de locuitori care trăiesc în regiunile de coastă sau insule joase.

Cea mai amenințată, dar și cea mai protejată, Antarctica are unul dintre cele mai riguroase regimuri de protecție a mediului din lume. Și totuși, nicio restricție privind acțiunile în Antarctica – fie că este vorba despre numărul de turiști, introducerea de câini și alte animale, aruncarea deșeurilor sau operațiunile miniere – nu poate preveni schimbările produse de schimbările climatice antropice. Acest lucru evidențiază un paradox în guvernarea mediului care devine proeminent în epoca noastră: nu este suficient să protejăm un loc doar protejând acel loc. Ceea ce numim „paradoxul protecției” se întâmplă atunci când mijloacele de protecție nu se potrivesc cu dinamica ecosistemului. Așa este cazul în Antarctica.

Cum am ajuns în acest paradox? De ce atât de multe țări se comportă ca și cum pentru protejarea Antarcticii ar fi nevoie de protecție numai pe continent? Și ce ne-ar putea spune situația dificilă a acestui continent despre guvernarea mediului în era încălzirii globale? Bune întrebări!

Antarctica este adesea descrisă ca fiind cel mai rece, cel mai uscat, cel mai înalt și cel mai vântos continent de pe Pământ, dar pretinsul său excepționalism nu se limitează la geografie și climă. Este, de asemenea, o excepție politică, bazată pe convingerea că valorile și structurile care stau la baza guvernării sale sunt unice. Tratatul Antarctic, semnat în decembrie 1959, Anul Geofizic Internațional (IGY), este considerat documentul fondator al acestui aranjament internațional unic. Cele 12 țări care au semnat inițial au venit cu intenții diverse: Argentina, Australia, Chile, Franța, Noua Zeelandă, Norvegia și Regatul Unit revendicaseră diferite felii de continent în prima jumătate a secolului al XX-lea; Statele Unite și Uniunea Sovietică au respins valabilitatea oricăror revendicări teritoriale existente, rezervându-și în același timp dreptul de a-și face propriile revendicări în viitor; și Belgia, Africa de Sud și Japonia, au procedat la fel.

Semnat într-o perioadă de tensiuni din Războiul Rece, Tratatul a reflectat spiritul politic la fel de mult pe cât îl contrazicea și a pregătit scena pentru o înțelegere specifică a Antarcticii bazată pe trei piloni: menținerea păcii (realizată prin non-militarizare, interzicerea armelor nucleare și de distrugere în masă), acordul de „înghețare” (deși nu renunțare) a revendicărilor teritoriale și accentul pus pe colaborarea științifică ca activitate importantă care trebuie desfășurată pe continent.

Pentru unii, acest ultim pilon arată cât de semnificativ a fost IGY – nu numai pentru stabilirea Antarcticii ca esențială pentru înțelegerea proceselor de mediu globale, ci și pentru înțelegerea continentului ca un vast laborator în care știința a devenit activitate privilegiată. Cercetările efectuate sub bannerul IGY ar putea fi efectuate oriunde în Antarctica, fără consecințe juridice pentru pretențiile de suveranitate ale oricărui stat, decuplând știința de suveranitate în sens juridic strict. Acest lucru a arătat clar că Antarctica era un loc pentru cercetare, mai degrabă decât o proprietate care trebuie revendicată. Mai mult decât atât, în timp ce Tratatul rămânea deschis pentru aderarea oricărui stat, pentru a deveni părți „consultative” cu drepturi de decizie era necesar „desfășurarea unei activități substanțiale de cercetare acolo, cum ar fi înființarea unei stații științifice sau trimiterea unei expediții științifice”. Astăzi, din cele 54 de țări semnatare, 29 au acest statut, în timp ce celelalte 25 de țări „neconsultative” au voce, dar nu vot.

Deși pacea, pretențiile teritoriale suspendate și știința figurau proeminent în cele 14 articole ale Tratatului, conservarea și conservarea resurselor vii au fost menționate doar în trecere, iar mediul antarctic ca atare nu a fost menționat nici măcar o dată. Nici mineritul și extracția de hidrocarburi nu au fost menționate, în mare parte pentru că oboseala semnificativă a negocierii modului de împărțire a resurselor minerale a depășit posibilitatea minimă de extracție profitabilă. Când interesul pentru petrolul din Antarctica și (într-o măsură mai mică) minerale s-a aprins în anii 1970 și începutul anilor '80, părțile consultative au început să negocieze cum să guverneze astfel de activități. Acest lucru a atras furia grupurilor de mediu și statelor excluse din negocieri, care le-au considerat ca o altă articulare a inegalității structurale în sistemul economic global.

Prim-ministrul malaezian Mahathir Mohamad a considerat tratatul ca făcând parte din aceeași clasă ca și alte regimuri coloniale. De ce ar trebui investiția în știință să acorde unui stat drepturi privilegiate asupra resurselor naturale, mai ales când conceptul de „moștenire comună a omenirii” a fost dezvoltat pentru a acoperi resursele oceanelor adânci dincolo de granițele teritoriale? Această obiecție se referea mai puțin la protecția mediului și mai mult la echitate. Greenpeace, pe de altă parte, a militat pentru desemnarea Antarcticii ca Parc Mondial, susținând că necesitatea reală a fost interzicerea categorică a tuturor extracțieiilor de minerale. Tensiunile au crescut la anumite momente pe fondul cererilor pentru deschiderea Tratatului – care pentru unii li s-a părut un club elitist închis.

Cu toate acestea, spre surprinderea aproape tuturor, Convenția s-a prăbușit în mod neașteptat și, în schimb, Protocolul privind protecția mediului al Tratatului Antarctic a fost semnat de toate părțile consultative (și alte 21 de țări) în 1991. Cum s-a întâmplat această schimbare radicală? La acea vreme, mulți l-au indicat pe premierul australian Bob Hawke, al cărui interes personal pentru mediul antarctic ar fi putut fi întărit de considerente politice interne. Dar au existat și alte considerente. Imaginile cu păsări marine acoperite cu petrol de la scurgerea Exxon Valdez din Alaska au fost proaspete în mintea oamenilor, la fel ca epava petrolierului Bahía Paraíso, în apropierea stației americane Palmer din Antarctica. Activiștii Greenpeace s-au urcat pe corpul navei care se scufunda și au ridicat un steag: „BOMBĂ ANTARCTICĂ. VIITORUL ÎN PERICOL!”  Aceste dezastre au contribuit la stabilirea extracției minerale ca fiind fundamental incompatibilă cu protecția Antarcticii.

În Protocolul din 1991 părțile s-au angajat să interzică mineritul și să protejeze cuprinzător „mediul antarctic și ecosistemele dependente și asociate”, expresie care apare de 14 ori în documentul de 18 pagini. Protocolul a devenit rapid considerat un exemplu emblematic al statelor care se unesc într-un spirit de cooperare pentru a obține rezultate, altfel de neconceput. În primul rând, Antarctica va fi păstrată ca un laborator îndepărtat pentru oamenii de știință. Speciile neindigene au fost interzise de pe continent - ceea ce înseamnă că cățeii și pisicile și alte animale de companie au fost îndepărtate (oamenii, între timp, au făcut excepții, în mod convenabil). În al doilea rând, părțile au recunoscut că Antarctica are valoare intrinsecă: ar trebui să fie apreciată de dragul ei, independent de orice utilizare instrumentală pentru oameni. In cele din urma, a existat o recunoaștere a faptului că ceea ce s-a întâmplat în Antarctica a influențat sistemele atmosferice și oceanice și, prin urmare, prevenirea schimbărilor majore pe continent a fost în interesul umanității, în general. Ca jurist Alan Hemmings afirmă că, după semnarea Protocolului, protecția mediului s-a alăturat celorlalți trei piloni ai guvernării antarctice.

Acesta este momentul în care paradoxul antarctic începe să apară. Protocolul din 1991 a fost într-un fel în ton cu vremurile sale, semnat cu un an înainte de Summitul Pământului de la Rio de Janeiro. Cu toate acestea, nu a creat doar soluții: a creat și noi probleme. Aceste probleme au rezultat din concentrarea asupra acțiunilor umane apropiate (cum ar fi introducerea cățeilor și pisicilor) până la excluderea acțiunilor îndepărtate, dar mult mai de rău augur, în special emisia de gaze cu efect de seră în afara continentului. Protejarea eficientă a mediului antarctic era imposibilă dacă acțiunile erau reglementate doar în zona Tratatului Antarctic: 60 de grade Sud și mai la Sud. Acest lucru a devenit evident pentru participanții la negocierile care au dus la semnarea Protocolului. După cum a declarat șeful delegației olandeze, Peter Verbeek:

”Influențe dăunătoare asupra mediului antarctic... apar din afara Antarcticii. Impactul activităților umane în Antarctica însăși până acum, din fericire, a fost limitat. Cea mai importantă contribuție la obiectivul de a proteja mediul antarctic, de asemenea, ar trebui să vină și din alte foruri decât aceasta.”

În entuziasmul de a construi un document cât mai diferit de CRAMRA, acest punct crucial a fost, dacă nu complet trecut cu vederea, atunci cu siguranță nu a fost considerat fatal. Dar a fost!

Comentariul lui Verbeek este un indiciu timpuriu, vag, al paradoxului protecției pe care acum îl vedem în mare contrast din cauza schimbărilor climatice antropice. Paradoxul este rezultatul a ceea ce specialiștii în relații internaționale numesc o „problemă de potrivire” între modul în care este proiectată o instituție și scopurile pe care ar trebui să le atingă. Potrivirea este definită ca gradul de congruență „între proprietățile ecosistemelor relevante și atributele instituțiilor create pentru a ghida interacțiunile umane cu aceste sisteme biofizice”. Două cauze legate de neadaptarea dintre dinamica ecosistemului din Antarctica și sistemul său de guvernare sunt evidente: în primul rând, domeniul asupra căruia Tratatul și Protocolul au jurisdicție este prea mic pentru a obține rezultatele dorite; iar în al doilea rând, factorii externi acestora afectează atât funcționarea lor, cât și funcționarea ecosistemului pe care se presupune că îl protejează.

Protocolul are jurisdicție asupra tuturor terenurilor și gheții sub 60 de grade la sud. Dar nu este nimic natural în această linie, iar sarcina de a defini o graniță rigidă și stabilă este, fără îndoială, imposibilă. Schimbările climatice nu sunt limitate de această linie, așa că de ce ar trebui să fie limitate protecțiile de graniță? Nu există centrale electrice pe cărbune în Antarctica, iar amprenta vizitatorilor săi umani este minusculă în comparație cu emisiile de carbon produse mai la nord. Pentru multe țări care au semnat tratatul și protocolul, acțiunile „de mediu” implică construirea de stații de cercetare neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon și utilizarea vehiculelor de cercetare neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon. Dar acest lucru nu va salva continentul. Încălzirea în Antarctica este produsă de gazele cu efect de seră care intră în atmosferă în altă parte în lume – trebuie luate măsuri nu în Antarctica, ci peste tot în altă parte.

Deci, dacă problema protejării Antarcticii de schimbările de mediu este de natură globală, nu ar trebui să fie și o responsabilitate globală? La început, soarta Antarcticii a fost decisă doar de cele 12 țări care au semnat Tratatul; astăzi, acest număr a crescut la 29. Nivelul lor de activitate științifică în Antarctica, combinat cu experiența lor în operațiunile în Antarctica, este ceea ce le oferă autoritatea privilegiată de a decide viitorul Antarcticii. Dar acest lucru este problematic. De fapt, aceste partide consultative s-ar putea să fie mai proaste decât alte state atunci când vine vorba de îndeplinirea atribuțiilor lor în ceea ce privește mediul antarctic. Din cei mai mari 10 emițători din lume, șapte (China, SUA, India, Rusia, Brazilia, Japonia și Germania) sunt semnatari ai Protocolului, în timp ce cele 29 de părți consultative reprezintă împreună 73 % din totalul emisiilor de CO 2 și 64 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial.

Întrebarea este atunci cum să rezolvăm paradoxul antarctic? Putem concepe vreun mecanism care să guverneze acțiunile departe de nordul continentului? Are „iadul înghețat” dreptul de a fi ferit de schimbările de mediu – un „dreptul de a fi rece”? Poate grupul de state care decide soarta Antarcticii să o protejeze cu adevărat sau ar trebui să-și asume alții acest rol? Alte întrbări bune!

În altă parte a lumii, alte zone amenințate au apărători umani. Cei 39 de membri ai Alianței Statelor Insulare Mici, un grup de națiuni de coastă și insulare joase afectate de creșterea nivelului mării, își ridică în mod sistematic vocea la summit-urile climatice împotriva celor mai mari poluatori, deoarece știu că nu există altă modalitate de a-și proteja interesele, chiar existența.

De asemenea, atunci când reprezentanții Conferinței Circumpolare Inuite au intentat un proces împotriva guvernului SUA, în anul 2005 la Curtea Inter-Americană a Drepturilor Omului, ei au susținut că, nereușind să-și controleze emisiile de gaze cu efect de seră, SUA dăunează Arcticii și, prin urmare, cultura și economia bazată pe vânătoare a inuiților - care a constituit o încălcare a drepturilor omului. După cum a afirmat liderul inuit Sheila Watt-Cloutier, oamenii ei au „dreptul la frig”. Un climat care se încălzește ar eroda bazele vieții inuite.

Are Antarctica dreptul la frig? Precedentele juridice apar în privința râurilor, a zonelor naturale și chiar a naturii în ansamblu ca având statut juridic – precedentele se bazează pe valorile intrinseci ale acestor entități. Dacă gheața din Antarctica ar fi luată în considerare în același mod, măsurile de asigurare a stabilității acesteia ar putea atinge un grad mai mare de urgență. Textul protocolului însuși ar putea oferi o bază pentru o astfel de acțiune: lasă deschis pentru interpretare exact unde se află valoarea Antarcticii (în cine sau în ce), independent de utilizarea sa pentru oameni. Dar poate fi problematic din punct de vedere filozofic, sau cel puțin complicat din punct de vedere juridic, să considerăm banchiza de gheață și calotele de gheață ca având dreptul de a exista netulburate de amenințările umane. Mai puțin controversat, s-ar putea argumenta ca animalelor native din Antarctica să li se acorde o astfel de poziție, în măsura în care pot experimenta direct consecinţele unor astfel de ameninţări. În funcție de modul în care este interpretată „Antarctica” și valoarea acesteia, Protocolul ar putea prevedea o baza pentru acordarea drepturilor animalelor non-umane de a-și conserva habitatul. Acest lucru ar fi în concordanță cu o etică simțitoare care acordă considerație morală tuturor ființelor care sunt capabile să simtă durere și plăcere.

Îndeplinirea „dreptului de a fi rece” al Antarcticii poate fi justificată și în termeni instrumentali. Pentru milioane de oameni, motivația pentru protejarea Antarcticii nu este pasiunea pentru peisajele sublime. Mai degrabă, Antarctica prezintă o amenințare existențială pentru cetățenii statelor care nu sunt nici părți la Tratatul Antarctic și nici nu dețin resurse politice sau economice pentru a preveni sau a se adapta la schimbările climatice.

Unii ar putea obiecta că extindem definiția „protecției” prea mult. Ar trebui , la urma urmei, înseamnă că poate și, când vine vorba de schimbările climatice, statele ar putea pur și simplu să sublinieze că, oricât de mult și-ar dori să oprească banchiza de gheață să se prăbușească și pinguinii să moară de foame, nu este în puterea lor să facă acest lucru. Argumentul este că oamenii nu pot păstra după bunul plac condițiile Holocenului târziu și, prin urmare, „protecția” trebuie înțeleasă diferit. În loc să ne luptăm să păstrăm lucrurile așa cum sunt, eforturile noastre ar trebui să fie îndreptate spre navigarea într-o lume dinamică. În contextul Antarcticii, aceasta înseamnă acceptarea faptului că o parte considerabilă a învelișului de gheață al Antarcticii de Vest se va topi, probabil, ceea ce duce la schimbări radicale în geografia sa și în ecosistemul marin din jurul său. Dar această linie de raționament este nepăsător de indiferentă pentru mulți dintre cei mai vulnerabili oameni de pe Pământ.

Deși Protocolul interzice statelor să participe la anumite activități care dăunează mediului antarctic (cum ar fi aducerea de căței și pisici), nu împinge statele să se abțină de la schimbarea mediului antarctic în mod indirect prin emisiile de gaze cu efect de seră. Această deconectare trebuie abordată dacă trebuie să existe o protecție semnificativă. Pare ironic că mulți dintre cei mai activi cercetători antarctici sunt trimiși pe continent de state ale căror acțiuni subminează cel mai mult stabilitatea obiectului de studiu al cercetătorilor lor.

Există motive întemeiate să ne gândim în continuare la Antarctica ca la un laborator. Rămân multe de învățat despre modul exact în care se schimbă Antarctica, de la distribuția nutrienților care schimbă lanțurile trofice marine, până la dinamica topirii calotelor de gheață și a straturilor de gheață. Sprijinirea unor astfel de cercetări contribuie la înțelegerea schimbărilor de mediu în Antarctica și a consecințelor acesteia pentru restul lumii.

Protejarea lumii, într-un sens real, necesită oprirea schimbărilor în Antarctica. Cu toate acestea, viitorul continentului apare rareori ca o considerație importantă atunci când cei care decid soarta lui își scriu propriile politici climatice. Astăzi, statele nu par să-și vadă statutul colectiv ca fiind cel de gardieni ai Antarcticii. În schimb, sunt mulțumiți să producă impresia că practică o știință bună. Acest lucru este insuficient. A cunoaște Antarctica nu duce neapărat la un sentiment de responsabilitate mai mare pentru a acționa pe baza acestor cunoștințe. Rusia, Australia și SUA, printre altele, rămân atât actori importanți în cercetarea în Antarctica (inclusiv cercetarea climatică) cât și mari emițători de bioxid de carbon.

Mai mult, cele mai bune cercetări efectuate de cei mai buni oameni de știință cu cele mai bune echipamente nu pot, de la sine, să conducă la schimbarea politică.

Este grăitor faptul că Comitetul pentru Protecția Mediului, informat de cele mai bune dovezi științifice, are un simplu rol consultativ în cadrul Reuniunilor Consultative ale Tratatului Antarctic în curs de desfășurare. Depinde de delegații naționali să urmeze recomandările lor – cele mai bune cercetări efectuate de cei mai buni oameni de știință cu cele mai bune echipamente nu pot, de asemenea, repet, de la sine, să conducă la schimbarea politică.

În timp ce Tratatul Antarctic stabilește importanța științei, el face și semnul din cap către pace, care cu siguranță ar fi subminată de dispariția statelor insulare joase, remodelarea radicală a coastelor lumii și creșterea numărului de refugiați climatici (în timp ce numărul aproximativ este greu de prezis, estimările merg de la zeci la sute de milioane). Limbajul protocolului, cu referințele sale ample la ecosistemele antarctice și protecția acestora, arată clar că protecția mediului este importantă pe lângă menținerea păcii. Pare clar că cele două concepte sunt strâns legate.

Deci, care este drumul înainte? Ce ar fi nevoie pentru a rezolva paradoxul antarctic? Și cât de larg ar trebui să fie definită această misiune? Bune întrebări!

O opțiune ar fi înlocuirea științei – moneda principală pentru puterea politică în Antarctica – cu un alt criteriu, cum ar fi performanța de mediu conform unui indice definit independent. Aceasta ar însemna să se acorde părților consultative cu cele mai scăzute emisii o putere de decizie mai mare, în detrimentul celor mai mari infractori climatici. De exemplu, Peru, Uruguay și Ecuador (cele cu cele mai scăzute emisii de CO 2 pe cap de locuitor) ar avea mai multă putere decât Australia, SUA și Coreea de Sud (cele cu cele mai mari emisii de CO 2 pe cap de locuitor). O altă variantă ar fi să se acorde putere statelor direct afectate de ridicarea nivelului mării, indiferent dacă sunt sau nu membre în prezent ale Tratatului. Acesta din urmă ar echivala cu un fel de principiu „participă poluat” (o inversare a principiului „poluatorul plătește”), prin care celor care sunt afectați de schimbările climatice pe care nu le-au provocat li se acordă putere de decizie pentru a contribui la reducerea la minimum a schimbărilor climatice antropice.

Problema este, desigur, fezabilitatea. Având în vedere lipsa unei autorități de executare, este greu de înțeles de ce părțile și-ar ceda în mod voluntar puterea, altora. De asemenea, ar exista o rezistență acerbă din partea celor șapte state care încă pretind suveranitatea asupra teritoriului antarctic, care își fundamentează revendicările pe drepturi câștigate prin descoperire și ocupare efectivă, mai degrabă decât prin performanța valorilor științifice și de mediu. Pentru unii activiști, asta arată doar că Antarctica are nevoie de propriul reprezentant, un agent care vorbește nu pentru statele care administrează colectiv continentul, ci pentru continentul însuși. Filosofia de mediu se confruntă din ce în ce mai mult cu întrebarea cum să acorde lumii non-umane reprezentare politică și există deja precedente legale în întreaga lume care indică în această direcție. Cu toate acestea, statele sunt încă agenții paradigmatici care dețin puterea pe arena internațională și ar fi la latitudinea lor să renunțe la această putere unui nou gardian sau gardienilor antarctici. Reticența istorică a statelor de a recunoaște orice organism sau tratat internațional care le amenință interesul propriu definit în mod restrâns face ca o astfel de soluție să pară improbabilă.

Dacă ne permitem să gândim dincolo de limitele a ceea ce este fezabil în prezent, am putea vedea că instrumentele pentru a proteja Antarctica sunt deja la dispoziție. Reamintim că unul dintre obiectivele principale ale protocolului este „protecția cuprinzătoare a mediului antarctic și a ecosistemelor dependente și asociate”. O lectură ambițioasă a acestui articol i-ar îndemna pe cei care au semnat până acum Protocolul să acționeze la nivel global pentru a proteja Antarctica. Și dacă aceste state ar fi obligate să-și schimbe comportamentul nu doar la 60 de grade Sud și mai la Sud, ci și acasă, Protocolul ar putea deveni cel mai ambițios instrument legal de protecție a mediului convenit vreodată la nivel internațional.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, Antarctica trebuie să fie recunoscută nu numai ca o rezervație înghețată cu o natură nealterată, ci și ca o amenințare care se profilează - o forță de distrugere dezlănțuită prin încălzirea globală. Și trebuie privit nu numai ca cel mai protejat loc de pe Pământ, ci și ca locul în care paradoxul protecției strălucește în toată splendoarea sa: în acest vast laborator, ipotezele noastre implicite despre ceea ce necesită o bună guvernare a mediului sunt puse la încercare – și eșuează cu brio! Prin topirea, schimbarea gheții, vedem contradicțiile profunde ale protecției Antarcticii, dar și posibilitatea unei noi faze pentru fosta Terra nondum cognita de pe Pământ.

 

Alejandra Mancilla de la Universitatea din Oslo mi-a provocat acest mic eseu de diplomație, despre Antarctica, continentul de rezervă al umanității. Dacă am fost prea lung, îmi cer scuze, dar să uităm neplăcerile, doar mâine este o altă zi, care poate fi mai bună!

 

HOROSCOP   30 mai 2022

 

BERBEC   Astăzi eşti mai sociabil şi lucrul acesta este apreciat de anturaj şi poţi să ai o zi liniştită şi plăcută. Poţi să vorbeşti despre proiectele şi visurile tale, vei fi ascultat cu simpatie! Dimineaţa este favorabilă lucrurilor şi lucrărilor profesionale importante, sau punerii lor pe un drum critic. Promovează-ţi cu hotărâre interesele personale. Totuşi, nu trebuie să dai dovadă de mai multă încăpăţânare decât de obicei. Nu te implica în domeniul financiar. Nu te speti cu munca spre gloria altora! Un obicei prost este cauza lipsei tale de vitalitate. Probabil că este vorba de faptul că mănânci repede şi aiurea şi ai o atitudine dispreţuitoare faţă de stomac. Vorba lui Ilf şi Petrov! Dacă nu ai tu grijă de tine, cine vrei să aibă?

TAUR  Dimineaţa trebuie să pui întrebări bune, ca să ai răspunsuri bune. Nu lăsa lucrurile încurcate, clarifică şi lămureşte! Astăzi dai dovadă de un pragmatism şi o logică care te pot ajuta mult! La serviciu o perioadă puţin tensionată, mai ales de bârfe şi vorbe. Nimic foarte important. Trebuie să dai mare atenţie felului cum te adresezi şi cum formulezi replicile tale. Mai toată lumea este „cu capsa pusă şi fitilul aprins”. Sunt restructurări, nu se plătesc salariile? Bănuielile tale nu se confirmă, sau se confirmă parţial. Până la urmă timpul te favorizează. Ai răbdare şi încredere. În Dumnezeu şi în capacitatea ta de muncă.

GEMENI  Ai probleme financiare şi sentimentale. Ia-le pe rând! Astăzi termină ce ai început şi ia în serios sfaturile prietenilor, familiei. Măcar ascultă, poate primeşti nişte sfaturi competente! Ziua de astăzi îţi prilejuieşte episodul în care eşti înconjurat de colegi sau un colectiv care nu are nici pe departe energia şi rapiditatea ta. De aceea,  azi eşti plin de poante cam rautacioase, de ironii cinice, dar eşti iertat de anturaj, pentru că eşti simpatic. La prînz, posibilă schimbare de program care se pare ca nu iţi place de loc. Pluteşte un aer de dezastru proaspăt, de aventură neaşteptată şi abruptă – de tragedie aeronautică -  reflectezi cinic că te prăbuşeşti şi tu împreună cu toată ţara!

RAC  O zi plină, favorabilă, succesul şi placerea problemelor rezolvate pot fi întrecute doar de rafinamentul unei cine aşa cum îţi place, cu salate savante şi sosuri secrete. Nu pleca la drum! Astăzi ai unele îndoieli, unele dubii. Ceva sună fals în concertul exterior ţie. Ceva nu este cum ar trebui să fie. Parcă vezi textura digitală a lumii acesteia false, ca în Matrix. Poate din cauză că vin examenele şi vacanţele, toată lumea se grăbeşte şi pare robotizată. Ia-ţi un moment de respiro şi vezi în ce parte merge barca vieţii tale. Este  momentul favorabil să te gândeşti la un curs nou. Nu prea ai cum să schimbi lumea, să o faci mai bună, cu toate că îţi trece prin gând că sub conducerea ta lucrurile ar sta altfel. Sigur, sigur, Racul credă că armonia trebuie să domnească... dar hai să ne limităm la viaţa ta. De acord?

LEU   Ascultă de un partener sau prieten, cineva din anturaj, care te poate ajuta când ai nevoie. Dă-i mai multă importanţă şi-ţi va fi recunoscător. Trebuie să respecţi, ca să fii şi tu respectat! Astăzi nu trebuie să exagerezi cu nimic, în special cu mâncarea. Cu dulciurile, ca să fiu mai precis. Ai o zi întreagă de aspecte favorabile - profită de ele, dar cu masură, pentru ca stelele arată, nu determină desfăşurarea unui eveniment. În negocieri, tratative, discuţii – foarte puţini pot să-ţi ţină piept astăzi. Eşti avantajat atât la vânzări cât şi la cumpărături. Ceea ce cumperi astăzi, însă, va face mare placere celor dragi. Pe seară, o alternanţă rapidă de optimism şi pesimism în domeniul relaţiilor sentimentale nu face decât să confere mai multe condimente vieţii tale emoţionale.

FECIOARĂ  O zi cam monotonă şi fără evenimente importante. Tocmai bună să faci, cum te sfătuiesc stelele, un prilej de relaxare şi recuperare, poate un masaj, poate acasă, un somn bun şi necesar! Căutarea permanentă a adevărului absolut şi a perfecţiunii armonioase te fac să pari din altă lume. Atenţie la gafe şi neânţelegeri, colegii tăi sunt mult mai rudimentari decât credeai. Trebuie să-ţi găseşti cuvintele potrivite pentru că anturajult tău pare confuz şi distrat. Toată lumea pare că aşteaptă ceva! După orele de program este necesar să faci puţină mişcare, puţin sport, orice vârstă ai avea. Steven Hawking glumea cum că şi el face sport. Sportul circumvoluţiunilor!

BALANŢĂ   Astăzi nu exagera în nimic. Mai ales dimineaţa, când ai o perioadă mai neinspirată. Atenţie la efortul fizic, mai ales la articulaţii. Nu căra mai mult decât poţi, la propriu şi figurat! Ziua de azi este sub semnul discuţiilor neterminate. Ca un făcut timpul te presează şi mereu nu termini ce ai de spus. Nu ai timp să stabileşti ceea ce doreai de fapt. Comunicarea suferă, dar nu o să fie Sfârşitul Lumii. Sănătatea îţi este bună, viaţa personală – armonioasă, iar situaţia financiară nu-ţi mai pare prea teribilă.  Drumul spre infern este pavat cu intentii bune, aşa că lasă pe alţii să înceapă cu drăgălăşeniile şi pupăturile. Cafeaua de dimineaţă şi gustarea de la prânz sunt cele două pauze de astăzi. In restul zilei ai mult de lucru şi drumuri de făcut.

SCORPION  Dimineaţa poţi primi un răspuns favorabil pentru una dintre problemele care te obsedează. O atitudine diplomatică de genul „toţi o să avem de câştigat” este mai recomandabilă în această zi.  Se mai face lumină şi pe strada ta şi in prima parte a zilei ai sentimentul că, în fine, zările îţi sunt deschise, vezi aurora şi că până la urmă viaţa este plină de farmec. Poate unde este ziua în creştere, sau te descurgi bine unde îţi petreci dimineţile.  Luna, aproape din întâmplare, te sprijină să obţii mai multă stabilitate la serviciu sau in anturaj. Nu uita că duşmanul tău este umiditatea excesivă sau curentul cel pervers. Nu sta în curent şi nu zăbovi peste măsură în spaţii largi, în aer liber. Dar nici nu sta închis în casă! Există un drum de mijloc, cumpătarea, care evită excesul şi abuzul. Trebuie să urmezi acel drum.

SĂGETĂTOR Abordează problemele pe rând, într-o ordine firească! Cu o conjunctură suficient de complexă în horoscop, viaţa nu este deloc simplă şi un bun exemplu este ziua de astăzi. Nu trebuie să întreprinzi nimic important. Evita graba, mai ales spre seară. Veste despre răsplata unor eforturi trecute şi a facerii de bine. De asemenea, după orele de program, trebuie să dai jos kilogramele care nu stau deloc bine pe tine. Nu cu cine ştie ce cură ciudată şi cu medicamente periculoase, ci cu sala de gimnastică, alergari prin parcuri şi multă... foame. Trage de fiare şi lumea îţi va apărea mai frumoasă şi mai zveltă. Venus face aspecte favorabile cu zodia ta, aşa că pe seară poţi să ieşi la cursurile de dans. Foloseşte perioada ca să-ţi lămureşti problemele de amor sau să începi alte prospectări sentimentale!

CAPRICORN   Este cazul să mai laşi obişnuinţa şi inerţia deoparte, adună-ţi forţele şi banii şi schimbă-ţi puţin viaţa, începând chiar de astăzi, cu organizarea locuinţei şi îmbunătăţirea garderobei. Cea mai bună lovitură e... eschiva! Dar, nu mai cauta sa scapi de drumurile şi problemele de azi. Cu calm şi nu prea multe ţigari, reuşeşti să rezolvi aproape totul. Meriţi o seara frumoasă. În această perioadă ciudată este bine să te abţii de la orice proiect nou, de la orice nouă asociere. Totuşi, ai o perioadă destul de bună pentru promovarea intereselor personale, pe seară, la un suc cu prietenii. Poate îţi descarci sufletul, poate le spui şi lor ce se întâmplă.

 VĂRSĂTOR  S-ar spune, după conjunctura stelelor, că te gândeşti, mai ales astăzi, să-ţi schimbi ceva în viaţă. Oricum, a trecut mult timp de la ultima schimbare şi poate că noul te poate avantaja! Vine soarele şi pentru tine daca esti cumpătat şi faci provizii de răbdare. Cei din jur te plac, profită să-ţi promovezi cu tact interesele. Din nou ai ceva de rezolvat, dar numai dimineaţa. Este o perioada buna să-ti anunţi şefii, patronii, superiorii, pe Dumnezeu daca eşti mare vlădică că tu, cu umilinţa si respect ...  vrei sa fi lăsat în pace! Numai pentru durata zilei de astăzi. Trebuie să reflectezi un pic. Să te sfătuieşti cu cel mai bun prieten al tău. Adică cu tine însuţi. Ai multe pe suflet, aşa este?

PEŞTI Astăzi descoperi amănunte surprinzătoare şi picante despre prietenii, colegii, anturajul tău. Nimic din ceea ce este omenesc, nu îţi este străin, spune proverbul, nici măcar bârfele! Ai multe probleme de rezolvat la serviciu şi trebuie să faci ordine în problemele tale personale... Aşa este? Chiar dacă nu recunoşti, tot aia e! Trăirea asta cam profundă şi complicată, ca să nu mai punem la socoteală efortul intelectual, te va consuma cam toate orele de lumină ale zilei, în care nu vei face altceva decât planuri de viitor şi procese de conştiinţă. Există un procent dintre nativi care o să se ducă după orele de program să facă sport cu toată ameninţarea ploii. Că aşa este la tenis!